Dacia 1300

Dacia 1300
Prezentare generală
Marcă	Dacia
Perioadă de producție	1969–1984
Asamblat în	România: Mioveni
Caroserie
Clasă	compactă
Caroserie	berlină cu 4 uși break cu 5 uși pick-up cu 2 uși
Configurație	motor frontal, tracțiune față
Siguranță	Centuri
Înrudit cu	Renault 12 Renault 20
Grup motopropulsor
Motorizare	1,3 litri, benzină
Cutie de viteze	manuală cu 4 trepte
Dimensiuni
Ampatament	2.441 mm
Lungime	4.340 mm
Lățime	1.636 mm
Înălțime	1.434 mm
Cronologie
Predecesor	Dacia 1100
Succesor	Dacia 1310

Dacia 1300 este un autoturism de familie produs de Dacia între 1969 și 1984. Modelul a fost realizat sub licență Renault, fiind derivat din Renault 12, unul dintre cele mai moderne automobile europene ale perioadei. Producția a început în luna august 1969 la uzina din Mioveni, iar Dacia 1300 a devenit rapid unul dintre cele mai răspândite și reprezentative autoturisme fabricate în România.

La debut, automobilul era disponibil exclusiv în versiune berlină cu patru uși și cinci locuri. Acesta era echipat cu un motor pe benzină de 1.289 cm³, care dezvolta 54 CP. Conform datelor publicate la lansare, modelul atingea o viteză maximă de 144 km/h și înregistra un consum mediu de aproximativ 7,0 l/100 km.

Sumar

Dacia 1300

În anul 1970, gama Dacia 1300 a fost extinsă prin introducerea a trei niveluri de echipare: Standard, Lux și Lux Super 1301. Ultima versiune era destinată exclusiv instituțiilor statului, fiind utilizată ca automobil de serviciu de conducerea Partidului Comunist Român și de Securitate.

Comparativ cu versiunile Standard și Lux, modelul Dacia 1301 Lux Super beneficia de o serie de dotări suplimentare considerate moderne pentru perioada respectivă. Printre acestea se numărau radioul montat din fabrică, scaunele față supraînălțate, instalația de frânare cu dublu circuit, oglinzi retrovizoare exterioare, oglinda interioară cu poziție zi/noapte, parasolarul pasagerului prevăzut cu oglindă, torpedoul iluminat, bricheta electrică și instalația electrică de spălare a parbrizului. Modelul era disponibil, de regulă, în culori închise, precum negru.

În 1973 a început producția versiunii Break, iar doi ani mai târziu, în 1975, a fost lansată autoutilitara Dacia 1302. Aceasta utiliza aceeași bază tehnică precum berlina Dacia 1300, principalele diferențe fiind suspensia spate ranforsată și posibilitatea transportării unei sarcini utile de până la 500 kg. Între anii 1975 și 1985 au fost exportate aproximativ 1.500 de exemplare în Argentina și circa 2.500 în Columbia.

În 1979, Dacia a prezentat modelul Dacia 1310, care a înlocuit treptat Dacia 1300. Cu toate acestea, producția modelului 1300 a continuat până în 1984, perioadă în care cele două modele au fost fabricate în paralel.

Modele

În 1982, Dacia a introdus o serie de versiuni de tranziție cu elemente de 1310. Acestea au fost dezvoltate pentru a facilita trecerea de la modelul Dacia 1300 la Dacia 1310, într-o perioadă în care uzina nu dispunea încă de suficiente componente pentru producția exclusivă a noului model. Automobilele combinau elemente constructive și estetice specifice ambelor generații.

Au fost fabricate două variante principale, la care s-a adăugat și versiunea Break restilizată.

• Dacia 1300/1310P – reprezenta varianta destinată în special exportului și avea un aspect exterior aproape identic cu prima serie a modelului Dacia 1310. Deși caroseria era modernizată, automobilul păstra motorul de 1.289 cm³ cu 54 CP provenit de la Dacia 1300, în timp ce Dacia 1310 era echipată cu un propulsor care dezvolta 56–57 CP. Modelul era prevăzut cu servofrână și instalație de frânare cu dublu circuit, iar planșa de bord provenea de la Dacia 1300, însă cu unele comenzi reproiectate. În partea din spate erau montate noile blocuri optice monobloc specifice modelului 1310. Versiunile marcate cu indicativul P au fost exportate în Polonia, Republica Democrată Germană, Cehoslovacia și Ungaria.
• Dacia 1300 L – această versiune îmbina elemente ale ambelor generații. Partea frontală era identică cu cea a modelelor 1300/1310P și a primelor exemplare Dacia 1310, în timp ce partea din spate păstra stopurile specifice Daciei 1300, cu lămpile de marșarier separate, montate sub blocurile optice. Bara de protecție era însă cea utilizată la Dacia 1310. În funcție de serie, automobilul putea fi echipat cu sistem de frânare convențional sau servoasistat, precum și cu instalație de frânare cu circuit simplu ori dublu. Unele exemplare au primit și planșa de bord specifică modelului Dacia 1310. Această variantă a fost realizată atât pentru a menține competitivitatea modelului pe piață, cât și pentru valorificarea stocurilor existente de caroserii și componente provenite de la Dacia 1300.
• Dacia 1300 Break cu elemente de 1310 – versiunea break a beneficiat, la rândul său, de modificările introduse odată cu apariția modelului 1310. Partea frontală era identică cu cea a noii generații, iar automobilul a primit mânere de uși noi, ștergător și instalație de degivrare pentru lunetă, lămpi pentru marșarier, servofrână și instalație de frânare cu dublu circuit. Planșa de bord a rămas cea specifică modelului Dacia 1300, fiind completată cu trei comutatoare amplasate în partea dreaptă pentru acționarea degivrării și a ștergătorului lunetei. Modelul era echipat și cu anvelope de dimensiunea 165 SR 13 montate pe jante 5Jx13.

Culori

Cod	Denumire
13	Alb
40	Alb Polar
25	Roșu
27	Roșu închis
28	Roșu
48	Galben
56	Verde
57	Verde
61	Bleu
68	Albastru de Egipt
81	Negru
83	Gri
313	Portocaliu
6016	Verde („Ou de rață”)

Dacia 1301

Dacia 1301

Dacia 1301 a fost versiunea de lux a modelului Dacia 1300, introdusă în 1970 odată cu nivelurile de echipare Standard și Lux. Comercializată sub denumirea Dacia 1300 Lux Super, această versiune nu era destinată publicului larg, fiind rezervată conducerii Partidului Comunist Român și unor membri importanți ai Securității.

Comparativ cu versiunile Standard și Lux, Dacia 1301 dispunea de o serie de dotări suplimentare, printre care radioul montat din fabrică, scaune față supraînălțate, instalație de frânare cu dublu circuit, oglinzi retrovizoare exterioare, oglindă interioară cu poziție zi/noapte, parasolar pentru pasager prevăzut cu oglindă, torpedou iluminat, brichetă electrică și instalație electrică de spălare a parbrizului. În general, automobilul era livrat în culori sobre, precum negru sau albastru închis.

La fel ca celelalte variante ale gamei Dacia 1300, modelul era disponibil exclusiv în versiune berlină cu patru uși și cinci locuri. Acesta era echipat cu motorul de 1.289 cm³ care dezvolta 54 CP, atingea o viteză maximă de 144 km/h și avea un consum mediu de aproximativ 9,4 l/100 km.

Întreaga gamă Dacia 1300 a fost înlocuită oficial de Dacia 1310 în 1979, însă producția unor versiuni derivate a continuat până în vara anului 1984.

Dacia 1302

Dacia 1302

Dacia 1302 a fost versiunea pick-up derivată din Dacia 1300, produsă între 1975 și 1982.

Modelul utiliza aceeași platformă tehnică și aceeași motorizare ca berlina Dacia 1300, fiind echipat exclusiv cu motorul de 1.289 cm³, care dezvolta 54 CP. Principala diferență era reprezentată de caroseria destinată transportului de marfă și de suspensia spate adaptată pentru o sarcină utilă mai mare, având o capacitate maximă de încărcare de 550 kg, iar echiparea standard includea anvelope cu dimensiunea 155 SR 13.

Legături externe

Materiale media legate de Dacia 1300 la Wikimedia Commons