Tigheci, Leova
| Tigheci | |||
| — Sat — | |||
Primăria comunei | |||
| |||
| Satul pe harta Republicii Moldova | |||
| Satul pe harta raionului Leova | |||
| Coordonate: 46°23′27″N 28°22′35″E / 46.39083°N 28.37639°E | |||
|---|---|---|---|
| Țară | |||
| Raion | Leova | ||
| Comună | Tigheci | ||
| Prima atestare | 13 iunie 1436[1][2] | ||
| Altitudine[3] | 87 m.d.m. | ||
| Populație | |||
| - Total | 2.245 locuitori | ||
| Cod poștal | MD-6329 | ||
| Prefix telefonic | 263 | ||
| Prezență online | |||
| site web oficial GeoNames | |||
| Modifică date / text | |||
Tigheci este un sat-reședință de comună din Raionul Leova, Republica Moldova.
Simboluri
[modificare | modificare sursă]Stema și drapelul satului au fost aprobate în anul 2021:
Stema: în câmp de aur, un cavaler în armură completă, cu spada ridicată deasupra capului, totul negru, galopând spre dextra și însoțit de trei stejari verzi. Scutul timbrat de o coroană sătească de aur.[4][5]
Drapelul reprezintă o pânză pătrată galbenă, cu bordură verde (1/7 h), purtând în mijloc un cavaler în armură completă, cu spada ridicată deasupra capului, totul negru, galopând spre dextra.[4][5]
Istorie
[modificare | modificare sursă]Localitatea a fost atestată documentar pentru prima dată în 1436, fiind ortografiată Chegheci:[6]
„Din mila lui Dumnezeu, noi, Ilie voievod, și fratele domniei mele, Ștefan voievod, domnii Țării Moldovei. Facem cunoscut, cu aceasta carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că această adevărata sluga a noastră, pan Mihail Stângaciu, a slujit mai înainte sfântrăposatului părintelui nostru, și astăzi ne slujește nouă cu dreaptă și credincioasa slujbă. De aceea, noi, văzând dreapta și credincioasa lui slujbă către noi, l-am miluit cu deosebita noastră milă și i-am dat, în țara noastră, satele anume: pe Bogdana, unde este Bălan și fiul lui Drajan, și, pe Smila, seliștea lui Roșca și chilia lui Manasie, și, pe Liubana, Suseni, și, la Chegheci, pe Pârâul Fântânilor unde a fost Oană Albul, și, mai sus, Mănești, și la Chegheci,...
...
A scris Oțel, la Vaslui, în anul 6944 <1436> iunie 13.”
În secolele al XVI-lea – al XVIII-lea satul a făcut parte, pe rând, din ținuturile Tigheci, Fălciu și Codru.
În 1904, avea 137 case, cu o populație de 972 suflete, țărani români; 102 cai, 337 vite mari, în împrejurul satului erau vii și grădini.[7]
În 1930, din punct de vederea etnic, populația era alcătuită din 1317 români, 15 germani, 12 ruși, 1 bulgar, 5 evrei și 5 țigani. În calitate de limbă maternă, 1322 persoane au indicat limba română, 15 persoane - limba germană, 11 persoane - limb rusă și 4 persoane limba idiș.
Demografie
[modificare | modificare sursă]Structura etnică
[modificare | modificare sursă]Structura etnică a satului Tigheci conform recensământului populației din 2004[8]:
| Grup etnic | Populație | % Procentaj |
|---|---|---|
| Băștinași declarați Moldoveni Băștinași declarați Români | 2185 8 | 97,33% 0,36% |
| Bulgari | 23 | 1,02% |
| Ucraineni | 11 | 0,49% |
| Ruși | 10 | 0,45% |
| Găgăuzi | 3 | 0,13% |
| Țigani | 2 | 0,09% |
| Alții | 3 | 0,13% |
| Total | 2245 |
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ↑ Nicu, Vladimir. Localitățile Moldovei în documente și cărți vechi. Vol. 2: M-Z. Chișinău: Universitas, 1991, p. 333. ISBN 5-362-00842-0
- ↑ Eremia, Anatol; Răileanu, Viorica. Localitățile Republicii Moldova. Ghid informativ documentar, istorico-geografic administrativ-teritorial, normativ-ortografic. Chișinău: „Litera AVN“ SRL, 2009, p. 161. ISBN 978-9975-74-064-7
- ↑ http://new.earthtools.org/height/46.3908333333/28.3763888889. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - 1 2 Decretul Președintelui Republicii Moldova Nr. 31 din 11-02-2021 privind înregistrarea stemei și drapelului satului Tigheci, comuna Tigheci, raionul Leova. Monitorul Oficial Nr. 51-56, 2021, art. 28.
- 1 2 Andrieș-Tabac, Silviu. Însemne teritoriale înregistrate în Armorialul General al Republicii Moldova în anul 2021. In: Tyragetia. Serie nouă, 2022, nr. 2(31), pp. 273-291. ISSN 1857-0240.
- ↑ Documenta Romaniae Historica. A, Moldova. Volumul I (1384-1448). București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1975, p. 212.
- ↑ Zamfir C. Arbore. Dicționarele geografice ale provinciilor române în afară de regat. Volumul 1: Dicționarul geografic al Basarabiei. Ediția I, văzut, îndreptat și aprobat de comitetul de redacție Grigore Tocilescu, Iannescu și Gion. București: Atelierele grafice I.V. Socecu, 1904.
- ↑ Recensământul populației din 2004. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale statistica.md
