Sexualitate umană
| Parte dintr-o serie despre |
| Orientare sexuală |
|---|
.svg) |
Sexualitatea umană este modul în care oamenii experimentează și se exprimă ca entități sexuale.[1][2] Aceasta implică o varietate largă de sentimente și comportamente biologice, psihologice, fizice, erotice, emoționale, sociale sau spirituale.[3][4] Deoarece este un termen extrem de larg, ale cărui valențe au variat în funcție de diferitele contexte istorice, acesta nu are o definiție unică și precisă.[4] Din punct de vedere biologic și fizic, ea poate îngloba actul sexual și contactele sexuale de toate tipurile, aspectele medicale despre raporturile fiziologice și funcțiile de reproducere, inclusiv ciclul răspunsului sexual uman.[3][4]
Orientarea sexuală a unei persoane reprezintă modelul său de interes sexual (sau absența acestuia) față de sexul opus și/sau de același sex.[5] Aspectele fizice și emoționale ale sexualității includ legăturile dintre indivizi care se exprimă prin sentimente profunde sau manifestări fizice de dragoste, încredere și afecțiune. Din punct de vedere sociologic, ea cuprinde modul în care societatea umană influențează sexualitatea cuiva, în timp ce perspectiva filosofică face referire la aspectele etice, teologice, spirituale, politice și legale ale vieții.[3][4]
Interesul pentru activitatea sexuală crește în mod normal atunci când un individ ajunge la pubertate.[6] Deși nicio teorie unică privind cauza orientării sexuale nu a obținut încă un sprijin larg, există considerabil mai multe dovezi care susțin cauzele nonsociale (biologice) decât cele sociale, în special în cazul bărbaților. Cauzele sociale ipotetice sunt susținute doar de dovezi slabe, distorsionate de numeroși factori de confuzie.[7] Acest lucru este susținut în plus de dovezi interculturale, deoarece incidența homosexualității nu este semnificativ mai mare în culturile care sunt mai tolerante față de aceasta.[8][9]
Perspectivele evoluționiste asupra cuplării umane, a reproducerii și a strategiilor de reproducere, precum și teoria învățării sociale(d), oferă perspective suplimentare asupra sexualității.[10] Studiul sexualității include, de asemenea, identitatea umană în cadrul grupurilor sociale, bolile cu transmitere sexuală (BTS) și metodele de reducere a fertilității (contracepția).
Dezvoltare
[modificare | modificare sursă]Orientarea sexuală
[modificare | modificare sursă]Există considerabil mai multe dovezi care susțin cauzele înnăscute ale orientării sexuale decât cele dobândite, în special în cazul bărbaților. Aceste dovezi includ corelația interculturală dintre homosexualitate și neconformismul de gen în copilărie(d), influențele genetice moderate găsite în studiile pe gemeni(d), dovezi ale efectelor hormonale prenatale asupra organizării creierului, efectul ordinii nașterii fraților (băieții cu mai mulți frați mai mari au o probabilitate mai mare de a fi homoseuxali) și constatarea că, în cazurile rare în care sugarii de sex masculin au fost crescuți ca fete din cauza unor malformații fizice accidentale, aceștia au manifestat totuși atracție față de femei la maturitate. Cauzele sociale ipotetice sunt susținute doar de dovezi slabe, distorsionate de numeroși factori de confuzie.[7]
Dovezile interculturale înclină, de asemenea, mai mult spre cauzele nonsociale. Culturile care sunt foarte tolerante față de homosexualitate nu înregistrează rate semnificativ mai mari ale acesteia. Comportamentul homosexual este relativ comun în rândul băieților din școlile cu internat de băieți din Marea Britanie, însă adulții britanici care au urmat astfel de școli nu au o probabilitate mai mare de a angaja comportamente homoseuxale decât cei care nu le-au urmat. Într-un caz extrem, poporul Sambia(d) cerea ritualic băieților să se angajeze în comportamente homoseuxale în timpul adolescenței înainte de a avea acces la femei, dar majoritatea acestor băieți au continuat să aibă vieți exclusiv heteroseuxale la maturitate.[8][9]
Nu este pe deplin înțeles de ce genele care determină homosexualitatea persistă în fondul genetic. O ipoteză implică selecția de rudenie(d), sugerând că persoanele homoseuxale investesc suficient de mult în rudele lor pentru a compensa costul de a nu se reproduce direct. Aceasta nu a fost susținută de studiile din culturile occidentale, însă mai multe studii efectuate în Samoa au găsit un oarecare sprijin pentru această ipoteză. O altă ipoteză implică genele antagoniste sexual(d), care determină homosexualitatea atunci când sunt exprimate la bărbați, dar cresc succesul reproductiv atunci când sunt exprimate la femei. Studiile din culturile occidentale și nonoccidentale au găsit dovezi în sprijinul acestei teorii.[7][11]
Diferențe de gen
[modificare | modificare sursă]Există teorii psihologice cu privire la dezvoltarea și exprimarea diferențelor de gen în sexualitatea umană. O serie de teorii (inclusiv teoriile neoanalitice(d), teoriile sociobiologice, teoria învățării sociale, teoria rolului social(d) și teoria scenariilor(d)) coincid în a prezice că bărbații ar trebui să fie mai deschiși către sexul ocazional (sexul care are loc în afara unei relații stabile și de durată, cum ar fi căsătoria) și ar trebui, de asemenea, să fie mai promiscui (să aibă un număr mai mare de parteneri sexuali) decât femeile. Aceste teorii sunt în mare parte consistente cu diferențele observate în atitudinile bărbaților și femeilor față de sexul ocazional înainte de căsătorie în Statele Unite. Alte aspecte ale sexualității umane, cum ar fi satisfacția sexuală, incidența sexului oral și atitudinile față de homosexualitate și masturbare, arată diferențe modeste sau inexistente între bărbați și femei. Diferențele de gen observate în ceea ce privește numărul de parteneri sexuali sunt reduse, bărbații având tendința de a raporta un număr ușor mai mare decât femeile.[12]
Aspecte biologice și fiziologice
[modificare | modificare sursă]La fel ca alte mamifere, oamenii sunt grupați în principal în sexul masculin sau feminin.[13]
Biologia sexualității umane cercetează influența factorilor biologici, precum reacțiile organice și neurologice,[14] ereditatea, hormonii, problemele de gen și disfuncțiile sexuale;[15] de asemenea, ea examinează funcțiile de bază ale reproducerii și acțiunile fizice ale acesteia. Perspectivele biologice ne ajută să analizăm acești factori și să le înțelegem pentru a le folosi ulterior în tratamentul problemelor sexuale.
Sexul ca exercițiu arde caloriile pentru a produce un avantaj sănătății. Sexul reduce stresul, injectează în sistemul imun o doză ridicată de imunoglobulină A, îmbunătățește sistemul cardiovascular, ridică nivelul autoaprecierii, reduce durerea prin producerea hormonului oxitocină, reduce riscul cancerului glandei prostatice, întărește musculatura abdominală și sporește un somn bun.[16]
Anatomia fizică și reproducerea
[modificare | modificare sursă]Bărbații și femeile sunt similari din punct de vedere anatomic; acest lucru se extinde într-o anumită măsură și la dezvoltarea sistemului reproducător(d). Ca adulți, ei au mecanisme reproductive diferite care le permit să întrețină raporturi sexuale și să se reproducă. Bărbații și femeile reacționează similar la stimulii sexuali, cu diferențe minore. Femeile au un ciclu reproductiv lunar (menstrual), în timp ce ciclul de producție a spermei la bărbați este continuu.[17][18][19]
Creierul
[modificare | modificare sursă]Hipotalamusul este cea mai importantă parte a creierului pentru funcționarea sexuală.[20] Aceasta este o zonă mică la baza creierului, formată din mai multe grupuri de corpi celulari neuronali care primesc stimuli de la sistemul limbic. Studiile au arătat că, la animalele de laborator, distrugerea anumitor zone ale hipotalamusului duce la eliminarea comportamentului sexual.[17] Hipotalamusul este important datorită relației sale cu glanda pituitară (hipofiza), care se află sub el. Glanda pituitară secretă hormoni care sunt produși atât în hipotalamus, cât și în ea însăși. Cei patru hormoni sexuali importanți sunt oxitocina, prolactina, hormonul foliculostimulant și hormonul luteinizant.[17]
Oxitocina, numită uneori și „hormonul iubirii”,[21] este eliberată la ambele sexe în timpul actului sexual atunci când se atinge orgasmul.[22] S-a sugerat că oxitocina este esențială pentru gândurile și comportamentele necesare menținerii relațiilor apropiate.[21][22][23] Acest hormon este eliberat la femei și atunci când nasc sau când alăptează.[24] Prolactina și oxitocina sunt responsabile pentru stimularea producției de lapte la femei.[25] Hormonul foliculostimulant (FSH) este responsabil pentru ovulație(d) la femei, acționând prin declanșarea maturizării ovulelor; la bărbați, acesta stimulează producția de spermă.[26] Hormonul luteinizant (LH) declanșează ovulația propriu-zisă, adică eliberarea ovulului matur.[17]
Aparatul reproducător masculin
[modificare | modificare sursă]Bărbații au atât organe genitale interne, cât și externe, care sunt responsabile pentru procreare și actul sexual. Producția de spermatozoizi (spermă) este, de asemenea, ciclică, dar spre deosebire de ciclul de ovulație feminin, ciclul masculin produce în mod constant milioane de spermatozoizi în fiecare zi.[17]
Anatomia masculină externă
[modificare | modificare sursă]
Organele genitale masculine externe sunt penisul și scrotul.
Penisul oferă o cale de trecere pentru spermă și urină.[27] Acesta este format din nervi, vase de sânge, țesut fibros și trei cilindri paraleli de țesut spongios.[28] Componentele penisului includ corpul penisului, glandul, rădăcina, corpora cavernosa (corpii cavernoși) și corpul spongios.[28] Cei trei cilindri de țesut spongios, care sunt plini de vase de sânge, parcurg întreaga lungime a corpului penisului.[28] Cei doi cilindri așezați unul lângă altul în partea superioară a penisului sunt corpii cavernoși.[28] Al treilea, numit corpul spongios, este un tub situat central sub ceilalți doi și se extinde la capăt pentru a forma vârful penisului (glandul).[28] În timpul excitației, aceste structuri determină erecția penisului prin umplerea cu sânge.[29][30][31]
Marginea proeminentă de la granița dintre corpul penisului și gland se numește coroană.[32] Uretra conectează vezica urinară cu penisul, unde urina părăsește corpul prin meatul uretral.[33] Uretra elimină urina și acționează, de asemenea, ca un canal pentru ca materialul seminal și sperma să fie eliminate în timpul actului sexual.[33] Rădăcina constă din capetele extinse ale corpilor cavernoși, care se despart pentru a forma crura și se atașează de osul pubian, precum și din capătul extins al corpului spongios.[34] Bulbul penisului este înconjurat de mușchiul bulbospongios, în timp ce corpii cavernoși sunt înconjurați de mușchii ischiocavernoși.[35] Acești mușchi ajută la urinare și la ejaculare.[36] Penisul are un prepuț care acoperă în mod normal glandul; acesta este uneori îndepărtat prin circumcizie din motive medicale, religioase sau culturale.[28]
Scrotul este un sac suspendat format din piele și mușchi netezi care conține testiculele.[28] Acesta funcționează ca un sistem de control al climei pentru testicule, menținându-le la o temperatură ușor mai scăzută decât restul corpului, lucru necesar pentru dezvoltarea normală a spermei.[28][17] Mușchiul cremaster și tunica dartos se contractă sau se relaxează pentru a trage scrotul mai aproape de corp sau pentru a-l îndepărta, ca răspuns la schimbările de temperatură ambientală și la excitația sexuală.[28]
Penisul are foarte puțin țesut muscular propriu-zis, acesta existând doar la nivelul rădăcinii sale.[37] Corpul penisului și glandul nu au fibre musculare. Spre deosebire de majoritatea celorlalte primate, bărbații umani nu au un os penian.[28]
Anatomia masculină internă
[modificare | modificare sursă]
Structurile reproductive interne masculine sunt testiculele, sistemul de canale (ducte), prostata, veziculele seminale și glandele bulbouretrale.[17]
Testiculele (gonadele masculine) sunt organele unde se produc spermatozoizii și hormonii masculini.[17] Milioane de spermatozoizi sunt produși zilnic în câteva sute de tubi seminiferi.[17] Între acești tubi se află celulele Leydig; ele produc hormoni numiți androgeni, care constau în principal din testosteron.[17] Testiculele sunt susținute de cordonul spermatic, o structură tubulară ce conține vase de sânge, nervi și canalul deferent.[17] Cordonul spermatic conține mușchi care ajută la ridicarea și coborârea testiculelor ca răspuns la schimbările de temperatură și la excitația sexuală, apropiindu-le de corp.[17]
Spermatozoizii sunt transportați printr-un sistem format din patru canale distincte.[17] Prima parte a acestui sistem este epididimul, format din tuburi încolăcite situate în partea superioară și posterioară a fiecărui testicul, unde spermatozoizii se maturizează.[17] A doua parte a sistemului este canalul (vasul) deferent, un tub muscular care începe de la capătul inferior al epididimului.[17] Canalul deferent urcă de-a lungul testiculului pentru a deveni parte a cordonului spermatic.[39] Capătul său dilatat reprezintă ampulla, care stochează spermatozoizii înainte de ejaculare.[17] A treia parte a sistemului este reprezentată de canalele ejaculatoare, tuburi pereche care traversează glanda prostată, unde se produce lichidul seminal.[17] Glanda prostată este un organ solid, de forma unei castane, care înconjoară prima parte a uretrei.[17][39] Similar cu punctul G la femei, prostata oferă stimulare sexuală și poate duce la orgasm prin intermediul sexului anal.[40]
Glanda prostată și veziculele seminale produc lichidul seminal care se amestecă cu spermatozoizii pentru a crea sperma (materialul seminal).[17] Glanda prostată se află sub vezica urinară și în fața rectului.[39] Ea este alcătuită din două zone principale: o zonă internă, care produce secreții pentru a menține umedă mucoasa uretrei masculine, și o zonă externă, care produce fluide seminale pentru a facilita trecerea spermei.[39] Veziculele seminale secretă fructoză pentru activarea și mobilizarea spermatozoizilor, prostaglandine pentru a provoca contracții uterine ce ajută la deplasarea spermei prin uter, și substanțe bazice care ajută la neutralizarea acidității din vagin.[17] Glandele bulbouretrale, cunoscute și sub numele de glandele Cowper, sunt două structuri de mărimea unui bob de mazăre aflate sub prostată, care secretă un lichid pre-ejaculatoar clar și alcalin, menit să lubrifieze uretra și să neutralizeze eventualele urme de urină acidă înainte de producerea ejaculării.[17]
Anatomia feminină și aparatul reproducător
[modificare | modificare sursă]Anatomia feminină externă
[modificare | modificare sursă]
Organele genitale feminine externe alcătuiesc vulva.
Muntele lui Venus (mons pubis) este un strat moale de țesut adipos (grăsime) care acoperă osul pubian.[41] După pubertate, această zonă crește în dimensiune. Ea conține numeroase terminații nervoase și este extrem de sensibilă la stimulare.[17][necesită citare]
Labiile mici și labiile mari sunt cunoscute colectiv sub numele de labii vaginale sau „buze”. Labiile mari sunt două pliuri alungite ale pielii care se extind de la muntele lui Venus până la perineu. Suprafața lor exterioară devine acoperită cu păr după pubertate. Între labiile mari se află labiile mici, două pliuri de piele lipsite de păr care se unesc deasupra clitorisului pentru a forma prepuțul clitoridian (capișonul), care este foarte sensibil la atingere. Labiile mici se angorjează cu sânge în timpul stimulării sexuale, ceea ce le determină să se umfle și să capete o nuanță roșiatică.[17][necesită citare]
Labiile mici sunt compuse din țesut conjunctiv bogat vascularizat, ceea ce le conferă un aspect rozaliu. În apropierea anusului, labiile mici se unesc cu labiile mari.[42] Atunci când nu există stimulare sexuală, labiile mici protejează orificiul vaginal și cel uretral, acoperindu-le.[43] La baza labiilor mici se află glandele lui Bartholin, care adaugă prin canale câteva picături de lichid alcalin în vagin; acest lichid ajută la contracararea acidității din zona externă a vaginului, deoarece spermatozoizii nu pot supraviețui într-un mediu acid.[17][necesită citare] Glandele lui Skene sunt probabil responsabile pentru secretarea de lichid[44] în timpul ejaculării feminine.[44][45][46]
Clitorisul se dezvoltă din același țesut embrionar ca și penisul; el, sau doar glandul clitoridian, conține la fel de multe (sau în unele cazuri mai multe) terminații nervoase ca penisul sau glandul penian uman, ceea ce îl face extrem de sensibil la atingere.[47][48][49] Glandul clitorisului, o structură erectilă mică și alungită, are o singură funcție cunoscută — generarea de senzații sexuale. Este cea mai sensibilă zonă erogenă a femeii și principala sursă a orgasmului la femei.[50][51][52][53] Secreții dense numite smegmă(d) se acumulează în jurul clitorisului.[17][necesită citare]
Orificiul vaginal și orificiul uretral (meatul urinar) sunt vizibile numai atunci când labiile mici sunt îndepărtate. Aceste orificii au numeroase terminații nervoase care le fac sensibile la atingere. Ele sunt înconjurate de un inel de mușchi sfincterieni numit mușchiul bulbocavernos (bulbospongios). Sub acest mușchi și de o parte și de alta a orificiului vaginal se află bulbii vestibulari, care ajută vaginul să strângă penisul prin umplerea cu sânge în timpul excitării. În interiorul orificiului vaginal se află himenul, o membrană subțire care acoperă parțial orificiul la multe virgine. Ruperea himenului a fost considerată istoric ca fiind pierderea virginității unei persoane, deși, conform standardelor moderne, pierderea virginității este considerată a fi primul act sexual. Himenul poate fi rupt și prin alte activități în afară de actul sexual. Orificiul uretral conectează vezica urinară cu exteriorul prin intermediul uretrei, eliminând urina. Acesta este situat sub clitoris și deasupra orificiului vaginal.[17][necesită citare]
Sânii reprezintă țesuturile subcutanate situate pe partea anterioară a toracelui corpului feminin.[42] Deși, din punct de vedere tehnic, nu fac parte din anatomia sexuală a femeii, aceștia joacă un rol important atât în plăcerea sexuală, cât și în reproducere.[54] Sânii sunt glande sudoripare modificate, formate din țesut fibros și grăsime care oferă susținere și conțin nervi, vase de sânge și vase limfatice.[42] Scopul lor principal este de a asigura lapte pentru sugar. Sânii se dezvoltă în timpul pubertății ca răspuns la o creștere a nivelului de estrogen. Fiecare sân adult constă în 15 până la 20 de glande mamare producătoare de lapte, lobi cu formă neregulată care includ glande alveolare(d) și un canal galactofor care duce la mamelon. Lobii sunt separați prin țesut conjunctiv dens care susține glandele și le fixează de țesuturile mușchilor pectorali subiacenți.[42] Alte țesuturi conjunctive, care formează fascicule dense numite ligamente suspensorii (ligamentele lui Cooper), se extind din interiorul pielii sânului către țesutul pectoral pentru a susține greutatea sânului.[42] Ereditatea și cantitatea de țesut adipos determină dimensiunea sânilor.[17][necesită citare]
Bărbații consideră în mod tipic sânii feminini ca fiind atractivi[55], iar acest lucru este valabil într-o varietate largă de culturi.[56][57][58] La femei, stimularea mamelonului(d) pare să ducă la activarea cortexului senzorial genital din creier (aceeași regiune a creierului activată de stimularea clitorisului, vaginului și colului uterin).[59] Acesta poate fi motivul pentru care multe femei consideră stimularea mameloanelor ca fiind incitantă și de ce unele femei pot ajunge la orgasm exclusiv prin stimularea acestora.[54]
Anatomia feminină internă
[modificare | modificare sursă]
Organele reproductive interne feminine sunt vaginul, uterul, trompele uterine (faolopiene) și ovarele. Vaginul este un canal asemănător unei teci care se extinde de la vulvă până la colul uterin. Acesta primește penisul în timpul actului sexual și servește ca loc de depozitare pentru spermă. Vaginul este, de asemenea, canalul de naștere; el se poate dilata până la 10 cm în timpul travaliului și al nașterii. Vaginul este situat între vezica urinară și rect. În mod normal, pereții vaginului sunt lipiți, dar în timpul excitării sexuale acesta se deschide, se lungește și produce lubrifiere pentru a permite inserția penisului. Vaginul are trei straturi musculare; este un organ cu autocurățare, având o floră bacteriană naturală care suprimă dezvoltarea candidozei.[17][necesită citare] Punctul G, numit după Ernst Gräfenberg(d), cel care l-a descris pentru prima dată în 1950, s-ar putea afla pe peretele anterior al vaginului și poate provoca orgasme. Această zonă poate varia în dimensiune și localizare de la o femeie la alta; la unele poate lipsi complet. Diverși cercetători contestă structura sau existența sa, ori îl consideră o extensie a clitorisului.[61][62][63]
Uterul este un organ muscular cavitar în care ovulul fertilizat se va implanta și se va dezvolta într-un făt.[17][necesită citare] Uterul se află în cavitatea pelviană, între vezica urinară și intestin, deasupra vaginului. De obicei, este poziționat într-un unghi de 90 de grade, înclinat în față (anteversat), deși la aproximativ 20% dintre femei este înclinat spre spate (retroversat).[42] Uterul are trei straturi; stratul interior este endometrul(d), unde se implantează ovulul. În timpul ovulației, acesta se îngroașă pentru a permite implantarea. Dacă implantarea nu are loc, stratul se elimină în timpul menstruației. Colul uterin (cervixul) este capătul îngust al uterului. Partea superioară și mai lată a uterului reprezintă fundul uterin (fundus).[17][necesită citare]
În timpul ovulației(d), ovulul călătorește prin trompele uterine către uter. Acestea se extind pe o lungime de aproximativ 10 cm de ambele părți ale uterului. Proiecțiile sub formă de degete (fimbrii) de la capetele trompelor mătură suprafața ovarelor și captează ovulul odată ce acesta este eliberat. Ovulul călătorește apoi timp de trei până la patru zile spre uter.[17][necesită citare] După actul sexual, spermatozoizii înoată în sus prin acest canal dinspre uter. Mucoasa trompei și secrețiile acesteia susțin ovulul și spermatozoizii, favorizând fecundarea și hrănind ovulul până când acesta ajunge în uter. Dacă ovulul se divide după fecundare, rezultă gemeni identici (monozigoți). Dacă ovule diferite sunt fecundate de spermatozoizi diferiți, mama dă naștere la gemeni neidentici sau fraterni (dizigoți).[42]
Ovarele (gonadele feminine) se dezvoltă din același țesut embrionar ca și testiculele. Ovarele sunt suspendate prin ligamente și reprezintă locul în care ovulele sunt stocate și dezvoltate înainte de ovulație. Ovarele produc, de asemenea, hormonii feminini progesteron și estrogen. În interiorul ovarelor, fiecare ovul este înconjurat de alte celule și este conținut într-o capsulă numită folicul primar. La pubertate, unul sau mai mulți dintre acești foliculi sunt stimulați să se maturizeze lunar. Odată maturizați, aceștia se numesc foliculi de Graaf(d).[17][necesită citare] Aparatul reproducător feminin nu produce ovule noi pe parcursul vieții; la naștere sunt prezente aproximativ 60.000 de ovule, dintre care doar în jur de 400 se vor maturiza pe parcursul vieții unei femei.[42]
Ovulația se bazează pe un ciclu lunar; ziua a 14-a este, de obicei, cea mai fertilă. În zilele 1-4, are loc menstruația, producția de estrogen și progesteron scade, iar endometrul începe să se subțieze. Endometrul este eliminat în următoarele trei până la șase zile. Odată ce menstruația se încheie, ciclul începe din nou printr-o creștere a secreției de FSH de către glanda hipofiză. Zilele 5-13 sunt cunoscute ca etapa preovulatorie. În această etapă, glanda hipofiză secretă hormonul foliculostimulant (FSH). Se activează o buclă de feedback negativ atunci când este secretat estrogenul pentru a inhiba eliberarea de FSH. Estrogenul îngroașă endometrul uterului. O creștere bruscă a hormonului luteinizant (LH) declanșează ovulația.
În ziua a 14-a, vârful de LH determină un folicul de Graaf să iasă la suprafața ovarului. Foliculul se rupe și ovulul copt este expulzat în cavitatea abdominală. Trompele uterine preiau ovulul cu ajutorul fimbriilor. Mucusul cervical își schimbă consistența pentru a ajuta mișcarea spermatozoizilor. În zilele 15-28 — etapa postovulatorie — foliculul de Graaf (numit acum corp galben / corpus luteum(d)) secretă estrogen. Producția de progesteron crește, inhibând eliberarea de LH. Endometrul se îngroașă pentru a se pregăti pentru implantare, iar ovulul călătorește prin trompele uterine către uter. Dacă ovulul nu este fecundat și nu se implantează, începe menstruația.[17][necesită citare]
Ciclul răspunsului sexual uman
[modificare | modificare sursă]Ciclul răspunsului sexual este un model care descrie reacțiile fiziologice ce apar în timpul activității sexuale. Acest model a fost creat de William Masters(d) și Virginia E. Johnson(d). Conform lui Masters și Johnson, ciclul răspunsului sexual uman constă în patru faze: excitație, platou, orgasm și rezoluție (cunoscut și ca modelul EPOR). În timpul fazei de excitație din modelul EPOR, se obține motivația intrinsecă de a întreține raporturi sexuale. Faza de platou este precursoarea orgasmului, care poate fi predominant biologică la bărbați și în mare parte psihologică la femei. Orgasmul reprezintă eliberarea tensiunii acumulate, iar perioada de rezoluție este starea de relaxare de dinainte ca ciclul să înceapă din nou.[17][necesită citare]
Ciclul răspunsului sexual masculin începe cu faza de excitație; doi centri din măduva spinării sunt responsabili pentru erecție. Începe vasoconstricția la nivelul penisului, ritmul cardiac crește, scrotul se îngroașă, cordonul spermatic se scurtează, iar testiculele se angorjează cu sânge. În faza de platou, penisul crește în diametru, testiculele devin și mai angorjate, iar glandele Cowper secretă lichid preejaculatoar. Faza de orgasm, în timpul căreia au loc contracții ritmice la fiecare 0,8 secunde,[64][65] constă în două etape: etapa de emisie, în care contracțiile canalelor deferente, ale prostatei și ale veziculelor seminale împing materialul seminal, urmată de ejaculare, care este a doua etapă a orgasmului. Ejacularea reprezintă etapa de expulzie; ea nu poate fi atinsă în lipsa orgasmului. În faza de rezoluție, bărbatul se află într-o stare de relaxare ce include o perioadă refractară (de repaus)(d) înainte ca un nou ciclu să poată reîncepe. Această perioadă de repaus poate crește odată cu vârsta.[17][necesită citare]
Răspunsul sexual feminin începe cu faza de excitație, care poate dura de la câteva minute până la câteva ore. Caracteristicile acestei faze includ creșterea ritmului cardiac și respirator, precum și o creștere a tensiunii arteriale. Pot apărea înroșiri ale pielii sau pete roșii pe piept și pe spate; sânii cresc ușor în volum, iar mameloanele se pot întări și deveni erecte. Declanșarea vasocongestiei(d) duce la umflarea clitorisului, a labiilor mici și a vaginului. Mușchiul care înconjoară orificiul vaginal se contractă, iar uterul se ridică și crește în dimensiune. Pereții vaginali încep să producă un lichid lubrifiant. A doua fază, numită faza de platou, se caracterizează în principal prin intensificarea modificărilor începute în faza de excitație. Faza de platou se extinde până la pragul orgasmului, care inițiază faza de rezoluție — inversarea modificărilor din faza de excitație. În timpul fazei de orgasm, ritmul cardiac, tensiunea arterială, tensiunea musculară și frecvența respiratorie ating valori maxime. Mușchii pelvieni din apropierea vaginului, sfincterul anal și uterul se contractă. Contracțiile musculare din zona vaginală creează un nivel ridicat de plăcere, deși toate orgasmele sunt centrate pe clitoris.[17][necesită citare][66][67][68]
Disfuncții sexuale și probleme sexuale
[modificare | modificare sursă]Tulburările sexuale, conform DSM-IV-TR, sunt perturbări ale dorinței sexuale și modificări psihofiziologice care caracterizează ciclul răspunsului sexual și care provoacă suferință accentuată și dificultăți interpersonale. Disfuncțiile sexuale sunt rezultatul unor tulburări fizice sau psihologice. Cauzele fizice includ dezechilibrele hormonale, diabetul, bolile de inimă și altele; cauzele psihologice includ, dar nu se limitează la stres, anxietate și depresie.[69] Disfuncțiile sexuale afectează atât bărbații, cât și femeile. Există patru categorii majore de probleme sexuale la femei: tulburări de dorință, tulburări de excitație, tulburări orgasmice și tulburări cu durere sexuală.[17][necesită citare] Tulburarea de dorință sexuală apare atunci când unei persoane îi lipsește dorința sexuală din cauza modificărilor hormonale, a depresiei și a sarcinii. Tulburarea de excitație este o disfuncție sexuală feminină care duce la lipsa lubrifierii vaginale. În plus, problemele legate de fluxul sanguin pot influența tulburarea de excitație. Lipsa orgasmului, cunoscută și sub numele de anorgasmie, este o altă disfuncție sexuală la femei. Ultima tulburare sexuală este actul sexual dureros (dispareunie), care poate fi cauzat de factori precum masele pelviene, țesutul cicatrial și infecțiile cu transmitere sexuală.[70]
Trei tulburări sexuale comune în rândul bărbaților sunt tulburarea de dorință sexuală, tulburarea de ejaculare și disfuncția erectilă. Lipsa dorinței sexuale la bărbați poate fi cauzată de probleme fizice, cum ar fi testosteronul scăzut, sau de factori psihologici, precum anxietatea și depresia.[71] Tulburările de ejaculare includ ejacularea retrogradă, ejacularea întârziată și ejacularea precoce. Disfuncția erectilă reprezintă incapacitatea de a obține și de a menține o erecție în timpul actului sexual.[72]
Aspecte psihologice
[modificare | modificare sursă]Ca formă de comportament, aspectele psihologice ale exprimării sexuale au fost studiate în contextul implicării emoționale, al identității de gen, al intimității intersubiective și al eficacității reproductive darwiniene. Sexualitatea la oameni generează răspunsuri emoționale și psihologice profunde. Unii teoreticieni identifică sexualitatea ca fiind sursa centrală a personalității umane.[73] Studiile psihologice asupra sexualității se concentrează pe influențele psihologice care afectează comportamentul și experiențele sexuale.[15][necesită citare] Primele analize psihologice au fost efectuate de Sigmund Freud, care a promovat o abordare psihanalitică. El a propus, de asemenea, printre alte teorii, conceptele de dezvoltare psihosexuală(d) și complexul Oedip.[74]
Identitatea de gen reprezintă percepția unei persoane asupra propriului gen, fie acesta masculin, feminin sau non-binar.[75] Identitatea de gen poate corespunde cu sexul atribuit la naștere(d) sau poate diferi de acesta.[76] Toate societățile au un set de categorii de gen care pot servi ca bază pentru formarea identității sociale a unei persoane în raport cu ceilalți membri ai societății.[77]
Comportamentul sexual și relațiile intime sunt puternic influențate de orientarea sexuală a unei persoane.[78]
Orientarea sexuală este un model de durată de atracție romantică și/sau sexuală față de persoane de sex opus, de același sex sau de ambele sexe.[78] Persoanele heterosexuale sunt atrase romantic/sexual de membri ai sexului opus, persoanele gay și lesbienele sunt atrase romantic/sexual de persoane de același sex, iar persoanele bisexuale sunt atrase romantic/sexual de ambele sexe.[5]
Ideea că homosexualitatea rezultă din inversarea rolurilor de gen este consolidată de modul în care mass-media îi portretizează pe bărbații gay ca fiind feminini și pe lesbiene ca fiind masculine.[79][necesită pagina] Cu toate acestea, conformismul sau nonconformismul unei persoane față de stereotipurile de gen nu anticipează întotdeauna orientarea sexuală. Societatea consideră că, dacă un bărbat este masculin, el este heterosexual, iar dacă un bărbat este feminin, el este homosexual. Nu există dovezi solide care să ateste că orientarea homosexuală sau bisexuală trebuie neapărat asociată cu roluri de gen atipice. La începutul secolului al XXI-lea, homosexualitatea nu mai era considerată o patologie. Teoriile au legat mulți factori de homosexualitate, inclusiv genetici, anatomici, ordinea nașterii și hormonii din mediul prenatal.[79][necesită pagina]
Dincolo de nevoia de procreare, există multe alte motive pentru care oamenii întrețin relații sexuale. Conform unui studiu realizat pe studenți (Meston & Buss, 2007), cele patru motive principale pentru activitățile sexuale sunt atracția fizică, utilizarea sexului ca mijloc de a atinge un scop, creșterea conexiunii emoționale și atenuarea nesiguranței.[80]
Sexualitatea și vârsta
[modificare | modificare sursă]Sexualitatea infantilă
[modificare | modificare sursă] | Acest articol sau secțiune are nevoie de actualizare. Unele părți din acest articol sau secțiune au fost identificate ca nemaifiind de actualitate. Vă rugăm să actualizați acest articol introducând evenimente recente și eliminați acest format după aceea. Informații suplimentare se pot găsi pe pagina de discuții. |
Până când Sigmund Freud și-a publicat lucrarea Trei eseuri privind teoria sexualității(d) în 1905, copiii erau adesea priviți ca fiind asexuali, lipsiți de sexualitate până la o dezvoltare ulterioară. Sigmund Freud a fost unul dintre primii cercetători care au luat în serios sexualitatea infantilă. Ideile sale, cum ar fi dezvoltarea psihosexuală(d) și complexul Oedip, au fost intens dezbătute, însă recunoașterea existenței sexualității infantile a reprezentat un pas important.[81][necesită pagina] Freud a scris despre importanța relațiilor interpersonale în dezvoltarea sexuală și emoțională a individului. Încă de la naștere, legătura mamei cu sugarul afectează capacitatea ulterioară a acestuia de a simți plăcere și atașament (vezi teoria atașamentului).[82] Freud a descris două curente ale vieții emoționale: un curent afectiv, care include legăturile noastre cu persoanele importante din viață, și un curent senzual, care include dorința de a satisface impulsurile sexuale. În timpul adolescenței, tânărul încearcă să integreze aceste două curente emoționale.[83]
Alfred Kinsey a analizat, de asemenea, sexualitatea infantilă în rapoartele Kinsey. Copiii sunt curioși în mod natural în legătură cu corpul lor și cu funcțiile sexuale. De exemplu, se întreabă de unde vin copiii, observă diferențele dintre bărbați și femei, iar mulți dintre ei se angajează în jocuri genitale(d), care sunt adesea confundate cu masturbarea. Jocurile sexuale ale copiilor includ, de asemenea, expunerea sau inspectarea organelor genitale. Mulți copii participă la astfel de jocuri sexuale, de obicei cu frații sau cu prietenii.[81][necesită pagina] Jocurile sexuale cu alții scad de obicei pe măsură ce copiii cresc, însă aceștia pot dezvolta ulterior un interes romantic față de colegii lor. Nivelul de curiozitate rămâne ridicat în acești ani, dar cel mai mare salt al interesului sexual are loc în adolescență.[81][necesită pagina]
Sexualitatea la vârsta adultă târzie
[modificare | modificare sursă]Sexualitatea adultă își are originea în copilărie. Totuși, la fel ca multe alte capacități umane, sexualitatea nu este fixă, ci se maturizează și evoluează în timp. Un stereotip comun asociat cu adulții în vârstă este acela că tind să își piardă interesul sau capacitatea de a se angaja în activități sexuale la bătrânețe. Această concepție greșită este alimentată de cultura populară occidentală, care adesea îi ridiculizează pe vârstnicii care își exprimă dorința sexuală. Vârsta nu diminuează neapărat nevoia sau dorința de exprimare sexuală ori de intimitate. În relațiile de lungă durată, cuplurile pot constata că frecvența activității sexuale scade, iar modalitățile de exprimare sexuală se schimbă, însă sentimentele de intimitate pot continua să crească și să se adâncească în timp.[84]
Aspecte socioculturale
[modificare | modificare sursă]
.jpg)
Sexualitatea umană poate fi înțeleasă ca parte a vieții sociale a oamenilor, care este guvernată de reguli implicite de comportament și de status quo. Acest lucru îngustează perspectiva asupra grupurilor din cadrul unei societăți.[15][necesită pagina] Contextul sociocultural al societății, inclusiv efectele politicii și ale mass-media, influențează și modelează normele sexuale(d). De-a lungul istoriei, normele sociale s-au schimbat și continuă să se schimbe ca urmare a unor mișcări precum revoluția sexuală și afirmarea egalității de gen(d).[87][88]
Educația sexuală
[modificare | modificare sursă]Vârsta și modul în care copiii sunt informați cu privire la problemele legate de sexualitate reprezintă obiectul educației sexuale. Sistemele școlare din aproape toate țările dezvoltate includ o formă de educație sexuală, însă natura subiectelor abordate variază foarte mult. În unele țări, cum ar fi Australia și o mare parte din Europa, educația sexuală adaptată vârstei începe adesea încă de la grădiniță, în timp ce alte țări lasă educația sexuală pentru preadolescență și adolescență.[89] Educația sexuală acoperă o gamă largă de subiecte, inclusiv aspectele fizice, psihice și sociale ale comportamentului sexual. Comunitățile au opinii diferite cu privire la vârsta potrivită la care copiii ar trebui să învețe despre sexualitate. Conform revistei Time și CNN, 74% dintre adolescenții din Statele Unite au declarat că principalele lor surse de informații sexuale sunt colegii și mass-media, comparativ cu doar 10% care i-au menționat pe părinți sau un curs de educație sexuală.[17]
În Statele Unite, unele programe de educație sexuală promovează exclusiv abstinența(d) (alegerea de a se abține de la activitatea sexuală). În schimb, educația sexuală cuprinzătoare(d) își propune să îi încurajeze pe elevi să își asume propria sexualitate și să știe cum să aibă relații sexuale sigure, sănătoase și plăcute, dacă și când decid să facă acest lucru.[90]
Susținătorii educației bazate exclusiv pe abstinență consideră că predarea unei programe cuprinzătoare i-ar încuraja pe adolescenți să întrețină relații sexuale, în timp ce susținătorii educației sexuale cuprinzătoare argumentează că mulți adolescenți vor face sex oricum și ar trebui să fie echipați cu cunoștințe despre cum să procedeze în mod responsabil. Conform datelor din „National Longitudinal Survey of Youth”, mulți adolescenți care intenționează să rămână abstinenți nu reușesc acest lucru, iar când acești adolescenți încep să aibă relații sexuale, mulți nu folosesc metode de sex protejat, cum ar fi anticoncepționalele.[91]
Sexualitatea în istorie
[modificare | modificare sursă]Sexualitatea a fost o parte importantă și vitală a existenței umane de-a lungul istoriei.[92][necesită pagina] Toate civilizațiile au gestionat sexualitatea prin standarde sexuale, reprezentări și comportamente.[92][necesită pagina]
Înainte de apariția agriculturii, lumea era locuită de grupuri de vânători-culegători și comunități nomade. Aceste grupuri aveau standarde sexuale mai puțin restrictive, care puneau accent pe plăcerea și satisfacția sexuală, dar existau totuși reguli și constrângeri clare. Unele continuități fundamentale sau standarde cheie de reglementare gestionau tensiunea dintre recunoașterea plăcerii, a interesului și nevoia de procreare de dragul ordinii sociale și al supraviețuirii economice. Vânătorii-culegători acordau, de asemenea, o valoare ridicată anumitor tipuri de simbolism sexual.
O tensiune comună în societățile de vânători-culegători este exprimată în arta lor, care punea accent pe sexualitatea și priceperea masculină, dar în același timp estompa granițele de gen în problemele sexuale. Un exemplu al acestor reprezentări dominate de elemente masculine este mitul egiptean al creației, în care zeul soarelui Atum se masturbează în apă, creând Fluviul Nil. În mitul sumerian, sperma zeilor a umplut fluviul Tigru.[92][necesită pagina]
Odată cu apariția societăților agricole, cadrul sexual s-a modificat în moduri care au persistat timp de mai multe milenii în mari părți din Asia, Africa, Europa și zone din America. O caracteristică nouă și comună a acestor societăți a fost supravegherea colectivă a comportamentului sexual, cauzată de urbanizare și de creșterea numărului și densității populației. Copiii erau adesea martori la relațiile sexuale ale părinților, deoarece multe familii împărțeau aceleași spații de dormit. Din cauza proprietății asupra pământului, determinarea paternității copiilor a devenit crucială, iar societatea și viața de familie au devenit patriarhale.[93] Aceste schimbări în ideologia sexuală au fost folosite pentru a controla sexualitatea feminină și pentru a diferenția standardele în funcție de gen. Odată cu aceste ideologii, au apărut posesivitatea sexuală și intensificarea geloziei.
Deși a păstrat precedentele civilizațiilor anterioare, fiecare civilizație clasică a dezvoltat o abordare oarecum distinctivă în ceea ce privește genul, exprimarea artistică a frumuseții sexuale și comportamente precum homosexualitatea. Unele dintre aceste distincții sunt redate în manuale de sex, care erau, de asemenea, comune în civilizațiile din China, Grecia, Roma, Persia și India; fiecare având propria istorie sexuală.[92][necesită pagina]
Înainte de Evul Mediu Clasic, actele homosexuale par să fi fost ignorate sau tolerate de Biserica Creștină.[94] În timpul secolului al XII-lea, ostilitatea față de homosexualitate a început să se răspândească în instituțiile religioase și laice. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, aceasta a început să fie privită ca o patologie.[94]
La începutul Revoluției Industriale din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, au avut loc numeroase schimbări în standardele sexuale. Au fost introduse noi dispozitive artificiale de control al nașterilor, cum ar fi prezervativul și diafragma(d). Medicii au început să își asume un nou rol în problemele sexuale, susținând că sfaturile lor sunt cruciale pentru moralitatea și sănătatea sexuală. S-au dezvoltat noi industrii pornografice, iar Japonia a adoptat primele sale legi împotriva homosexualității. În societățile occidentale, definiția homosexualității era într-o continuă schimbare; influența occidentală asupra altor culturi a devenit tot mai pronunțată. Noile contacte au generat probleme serioase legate de sexualitate și de tradițiile sexuale. De asemenea, au avut loc schimbări majore în comportamentul sexual. În această perioadă, pubertatea a început să apară la vârste mai timpurii, apărând astfel o nouă atenție acordată adolescenței ca perioadă de confuzie și pericol sexual. S-a pus un accent nou pe scopul căsătoriei; aceasta a început să fie privită tot mai mult ca fiind din dragoste, nu doar din motive economice și de reproducere.[92][necesită pagina]
Havelock Ellis(d) și Sigmund Freud au adoptat poziții mai tolerante față de homosexualitate; Ellis afirma că homosexualitatea este înnăscută și, prin urmare, nu este imorală sau o boală, adăugând că mulți homosexuali au adus contribuții semnificative societății.[94] Freud a scris că toate ființele umane sunt capabile să devină fie heteroseuxale, fie homoseuxale; nicio orientare nefiind presupusă ca fiind înnăscută.[79][necesită pagina] Conform lui Freud, orientarea unei persoane depinde de rezolvarea complexului lui Oedip.[95] El susținea că homosexualitatea masculină apare atunci când un băiat are o mamă autoritară și respingătoare și se îndreaptă spre tatăl său pentru dragoste și afecțiune, iar ulterior spre bărbați în general. Despre homosexualitatea feminină, el spunea că se dezvoltă atunci când o fată își iubește mama și se identifică cu tatăl ei, rămânând fixată în acea etapă.[79][necesită pagina]
Alfred Kinsey a deschis era modernă a cercetării sexuale. El a colectat inițial date din chestionarele oferite studenților săi de la Universitatea Indiana, dar a trecut ulterior la interviuri personale despre comportamentele sexuale. Kinsey și colegii săi au chestionat 5.300 de bărbați și 5.940 de femei. El a descoperit că majoritatea oamenilor se masturbau, că mulți practicau sexul oral, că femeile sunt capabile de orgasme multiple și că mulți bărbați au avut un anumit tip de experiență homosexuală în timpul vieții lor.[17][necesită pagina]
Înainte de William Masters, medic, și Virginia Johnson, specialist în științe comportamentale(d), studiul anatomiei și studiile fiziologice ale sexului erau încă limitate la experimente pe animale de laborator. Masters și Johnson au început să observe și să înregistreze direct răspunsurile fizice ale oamenilor angajați în activități sexuale în condiții de laborator. Ei au observat 10.000 de episoade de acte sexuale între 312 bărbați și 382 de femei. Acest lucru a condus la dezvoltarea unor metode de tratare a problemelor clinice și a anomaliilor. Masters și Johnson au deschis prima clinică de terapie sexuală în 1965. În 1970, și-au descris tehnicile terapeutice în cartea lor, Inadecvarea sexuală umană(d).[17][necesită pagina]
Prima ediție a Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor Mintale (DSM), publicată de Asociația Americană de Psihiatrie(d), clasifica homosexualitatea drept o boală mintală și, mai exact, o „tulburare de personalitate sociopată”.[96] Această definiție a rămas interpretarea profesională a homosexualității până în 1973, când Asociația Americană de Psihiatrie a eliminat homosexualitatea din lista sa de diagnostice pentru tulburări mintale.[96] Prin cercetările sale axate pe bărbați heterosexuali și homosexuali, Evelyn Hooker(d) a demonstrat că nu există o corelație între homosexualitate și inadaptarea psihologică,[97] iar concluziile sale au jucat un rol esențial în îndepărtarea comunității științifice de perspectiva conform căreia homosexualitatea ar fi ceva ce trebuie tratat sau vindecat.[98]
Sexualitatea, colonialismul și rasa
[modificare | modificare sursă]Cuceritorii/coloniștii europeni au descoperit că multe culturi non-europene aveau forme de exprimare a sexualității și a genului care difereau de noțiunea europeană de heterosexualitate și cisnormativitate(d). Acestea includeau și practici transgen.[99] În 1516, Vasco Núñez de Balboa, un explorator spaniol, a descoperit populații indigene în America Centrală, printre care se aflau mai mulți bărbați indigeni care se îmbrăcau ca femeile și întrețineau relații sexuale între ei, fapt ce l-a determinat să arunce patruzeci dintre acești bărbați ca hrană la câini pentru că aveau sexualitate și comportamente care nu se conformau normelor de gen(d).[99][100] În America de Nord și în Statele Unite, europenii s-au folosit de acuzații de imoralitate sexuală pentru a justifica discriminarea minorităților rasiale și etnice.[101]
Cercetătorii studiază, de asemenea, modurile în care colonialismul a afectat sexualitatea în prezent și susțin că, din cauza rasismului și a sclaviei, aceasta a fost modificată radical față de modul în care fusese înțeleasă anterior.[102][103]
În cartea sa, Carnal Knowledge and Imperial Power: Gender, Race, and Morality in Colonial Asia, Laura Stoler investighează modul în care coloniștii olandezi foloseau controlul sexual și sancțiunile sexuale specifice genului pentru a-i diferenția pe conducători de cei conduși și pentru a impune dominația colonială asupra populației din Indonezia.[104]
În America, există 155 de triburi indigene despre care s-a documentat că au acceptat persoane „cu două spirite”(d) în cadrul comunităților lor, însă numărul total de triburi ar putea fi mai mare decât cel înregistrat.[105] Persoanele „cu două spirite” au fost și sunt încă membri ai unor comunități care nu se încadrează în categoriile de gen occidentale de masculin și feminin, ci mai degrabă într-o categorie a „celui de-al treilea gen”(d).[106] Acest sistem de gen contrazice atât binaritatea de gen, cât și afirmația că sexul și genul sunt identice.[107] În loc să se conformeze rolurilor tradiționale ale bărbaților și femeilor, persoanele „cu două spirite” ocupă o nișă specială în comunitățile lor.
De exemplu, persoanele „cu două spirite” sunt adesea venerate pentru că posedă o înțelepciune specială și puteri spirituale.[107] Persoanele „cu două spirite” pot, de asemenea, să participe la căsătorii, fie monogame, fie poligame.[108] Din punct de vedere istoric, colonizatorii europeni au perceput relațiile care implicau persoane „cu două spirite” drept homosexualitate și, prin urmare, au considerat că populațiile indigene sunt inferioare din punct de vedere moral.[107] Ca reacție, colonizatorii au început să își impună propriile norme religioase și sociale comunităților indigene, diminuând rolul persoanelor „cu două spirite” în culturile native.[109] În cadrul rezervațiilor, „Religious Crime Code” (Codul infracțiunilor religioase) din anii 1880 a avut ca scop explicit „atacarea agresivă a practicilor sexuale și de căsătorie ale nativilor”.[107] Scopul colonizatorilor a fost ca populațiile indigene să asimileze idealurile euro-americane legate de familie, sexualitate, exprimare de gen și nu numai.[107]
Legătura dintre semnificațiile sexuale construite și ideologiile rasiale a fost, de asemenea, studiată. Potrivit lui Joane Nagel, semnificațiile sexuale sunt construite pentru a menține granițele rasial-etnice-naționale prin denigrarea „celorlalți” și prin reglementarea comportamentului sexual în interiorul grupului. Ea scrie că „atât aderarea la astfel de comportamente aprobate, cât și abaterea de la ele, definesc și consolidează regimurile rasiale, etnice și naționaliste”.[110][111] În Statele Unite, persoanele de culoare se confruntă cu efectele colonialismului în moduri diferite, prin stereotipuri precum „Mammy” și „Jezebel” pentru femeile de culoare; „floarea de lotus” și „femeia dragon”(d) pentru femeile asiatice; și stereotipul de „latină focoasă” (spicy Latina).[112] Aceste stereotipuri contrastează cu normele conservatorismului sexual, creând o dihotomie care dezumanizează și demonizează grupurile stereotipate. Un exemplu de stereotip aflat la intersecția dintre rasism, clasism și misoginism este arhetipul „reginei asistaților social” (welfare queen). Cathy Cohen descrie modul în care stereotipul „welfare queen” le demonizează pe mamele necăsătorite și sărace de culoare pentru că se abat de la convențiile din jurul structurii familiale.[113]
Drepturile reproductive și sexuale
[modificare | modificare sursă]Drepturile reproductive și sexuale(d) înglobează conceptul de aplicare a drepturilor omului în problemele legate de reproducere și sexualitate.[114] Acest concept este unul modern și rămâne controversat deoarece abordează, în mod direct și indirect, chestiuni precum contracepția, drepturile LGBT, avortul, educația sexuală, libertatea de a-ți alege partenerul, libertatea de a decide dacă dorești sau nu să fii activ sexual, dreptul la integritate corporală și libertatea de a decide dacă, când și câți copii să ai.[115][116] Toate acestea sunt probleme globale care există în toate culturile într-o anumită măsură, dar se manifestă diferit în funcție de contextele specifice.
Conform guvernului suedez, „drepturile sexuale includ dreptul tuturor oamenilor de a decide asupra propriului corp și asupra propriei sexualități”, iar „drepturile reproductive cuprind dreptul persoanelor de a decide cu privire la numărul de copii pe care îi au și la intervalele la care aceștia se nasc”.[117] Astfel de drepturi nu sunt acceptate în toate culturile, fiind comune în întreaga lume practici precum incriminarea activităților sexuale consensuale (cum ar fi cele legate de actele homoseuxale și actele sexuale în afara căsătoriei), acceptarea căsătoriilor forțate și a căsătoriilor între minori, neincriminarea tuturor contactelor sexuale nonconsensuale (cum ar fi violul conjugal(d)), mutilarea genitală feminină sau disponibilitatea restricționată a contracepției.[118][119]
Stigmatizarea contraceptivelor în SUA
[modificare | modificare sursă]În 1915, Emma Goldman și Margaret Sanger,[120] lidere ale mișcării pentru controlul nașterilor, au început să răspândească informații referitoare la contracepție în opoziție cu legile vremii, precum Legea Comstock,[121] care o demonizau. Unul dintre scopurile lor principale a fost să demonstreze că mișcarea pentru controlul nașterilor urmărea emanciparea femeilor prin oferirea libertății reproductive și economice personale celor care nu își permiteau să crească un copil sau care pur și simplu nu își doreau unul. Goldman și Sanger au considerat necesară educarea populației, deoarece contraceptivele erau rapid stigmatizate ca o tactică de control al populației (fiind o politică de limitare a nașterilor), ignorându-se faptul că această limitare nu viza condiții ecologice, politice sau macroeconomice.[122] Această stigmatizare le viza în special pe femeile din clasele inferioare, care aveau cea mai mare nevoie de acces la contracepție.
Controlul nașterilor a început în cele din urmă să își piardă din stigmat în 1936, când hotărârea judecătorească în cazul SUA v. Un Pachet (U.S. v. One Package)[123] a declarat că prescrierea de contraceptive pentru a salva viața sau bunăstarea unei persoane nu mai era ilegală sub incidența Legii Comstock. Deși opiniile variau cu privire la momentul în care controlul nașterilor ar trebui să fie disponibil pentru femei, până în 1938 existau 347 de clinici de control al nașterilor în Statele Unite, însă publicitatea serviciilor acestora a rămas ilegală.
Stigmatul a continuat să scadă în intensitate pe măsură ce Prima Doamnă Eleanor Roosevelt și-a exprimat public sprijinul pentru controlul nașterilor pe parcursul celor patru mandate ale soțului ei (1933–1945). Cu toate acestea, abia în 1966 Guvernul Federal a început să finanțeze planificarea familială și să subvenționeze serviciile de control al nașterilor pentru femeile și familiile din clasele inferioare, la ordinul președintelui Lyndon B. Johnson. Această finanțare a continuat și după 1970, în baza Legii privind Serviciile de Planificare Familială și Cercetare Demografică (Family Planning Services and Population Research Act).[124] În prezent, toate planurile din cadrul pieței de asigurări de sănătate sunt obligate să acopere toate formele de contracepție, inclusiv procedurile de sterilizare, ca urmare a Legii privind Îngrijirea Accesibilă (The Affordable Care Act), semnată de președintele Barack Obama în 2010.[125]
Stigmatul și activismul în timpul epidemiei de SIDA
[modificare | modificare sursă]În 1981, medicii au diagnosticat primele cazuri raportate de SIDA în America. Boala a afectat și continuă să afecteze în mod disproporționat bărbații gay și bisexuali, în special bărbații de culoare și latinos.[126] Administrația Reagan(d) este criticată pentru apatia sa față de epidemia de SIDA, iar înregistrările audio dezvăluie că secretarul de presă al lui Ronald Reagan, Larry Speakes(d), privea epidemia ca pe o glumă, luând în râs SIDA și numind-o „ciuma gay”.[127] Epidemia a purtat, de asemenea, un stigmat provenit din influențele religioase. De exemplu, cardinalul Krol a afirmat că SIDA este „un act de răzbunare împotriva păcatului homosexualității”, ceea ce clarifică semnificația specifică din spatele mențiunii Papei cu privire la „sursa morală a SIDA”.[128]
Activismul(d) din timpul crizei SIDA s-a concentrat pe promovarea practicilor de sex protejat pentru a crește gradul de conștientizare a faptului că boala poate fi prevenită. Campania „Safe Sex is Hot Sex” („Sexul protejat este sex sexy”), de exemplu, a avut ca scop promovarea utilizării prezervativelor.[129] Cu toate acestea, campaniile guvernului SUA au deviat de la susținerea sexului protejat. În 1987, Congresul chiar a interzis finanțarea federală pentru campaniile de conștientizare care „[promovau] sau [încurajau], direct sau indirect, activitățile homoseuxale”.[129] În schimb, campaniile guvernamentale s-au bazat în principal pe tactici de intimidare pentru a insufla frica în rândul bărbaților care întrețineau relații sexuale cu alți bărbați.[129]
Pe lângă campaniile de prevenire, activiștii au încercat, de asemenea, să contracareze narațiunile care duceau la „moartea socială” a persoanelor care trăiau cu SIDA.[130] Bărbații gay din San Francisco și New York City au creat Principiile de la Denver (The Denver Principles), un document fundamental care cerea respectarea drepturilor, autonomiei și demnității persoanelor care trăiau cu SIDA.[130]
În articolul său „Emergence of Gay Identity and Gay Social Movements in Developing Countries” („Apariția identității gay și a mișcărilor sociale gay în țările în curs de dezvoltare”), Matthew Roberts discută despre modul în care campaniile internaționale de prevenire a SIDA au creat oportunități pentru bărbații gay de a interacționa cu alți bărbați asumați deschis din alte țări.[131] Aceste interacțiuni au permis ca „cultura” gay occidentală să fie introdusă bărbaților gay din țări în care homosexualitatea nu reprezenta un identificator important. Astfel, organizatorii grupurilor s-au autoidentificat din ce în ce mai mult ca fiind gay, creând baza pentru dezvoltarea ulterioară a conștiinței gay în diferite țări.[131]
Comportament sexual
[modificare | modificare sursă]Activități generale și sănătate
[modificare | modificare sursă]La oameni, s-a demonstrat că raportul sexual are beneficii pentru sănătate,[132] cum ar fi îmbunătățirea simțului mirosului,[133] reducerea stresului și a tensiunii arteriale,[134][135] creșterea imunității[136] și scăderea riscului de cancer de prostată.[137][138][139] Intimitatea sexuală și orgasmele cresc nivelurile de oxitocină, ceea ce ajută oamenii să se apropie și să construiască relații de încredere.[140][141][142] Unele dintre aceste beneficii, cum ar fi reducerea stresului, se aplică și în cazul masturbării, ca activitate distinctă de raportul sexual cu o altă persoană. Masturbarea este, de asemenea, un element sănătos al dezvoltării sexuale în sine.[143][144]
Un studiu pe termen lung efectuat pe 3.500 de persoane cu vârste cuprinse între 30 și 101 ani de către neuropsihologul clinician David Weeks, MD, șeful secției de psihologie a vârstnicilor de la Spitalul Regal din Edinburgh(d) din Scoția, a arătat că „sexul te ajută să arăți cu patru până la șapte ani mai tânăr”, conform evaluărilor imparțiale ale fotografiilor subiecților. Cu toate acestea, o cauzalitate exclusivă este neclară, iar beneficiile pot fi legate indirect de sex și direct de reducerile semnificative ale stresului, de o stare mai mare de mulțumire și de un somn mai bun pe care sexul le favorizează.[145][146][147]
Raportul sexual poate fi, de asemenea, un vector de transmitere a bolilor(d).[148] În SUA apar anual 19 milioane de cazuri noi de infecții cu transmitere sexuală (ITS),[149] iar la nivel mondial se înregistrează peste 340 de milioane de astfel de infecții în fiecare an.[150] Mai mult de jumătate dintre acestea apar la adolescenți și tineri cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani.[151] Cel puțin una din patru adolescente din SUA are o infecție cu transmitere sexuală.[149][152] În SUA, aproximativ 30% dintre tinerii cu vârste între 15 și 17 ani au avut raporturi sexuale, însă doar aproximativ 80% dintre cei cu vârste între 15 și 19 ani declară că au folosit prezervativul la primul lor raport sexual.[153] Într-un studiu, peste 75% dintre tinerele cu vârste între 18 și 25 de ani au considerat că prezintă un risc scăzut de a contracta o ITS.[154]
Crearea unei relații
[modificare | modificare sursă]
Oamenii încearcă, atât în mod conștient, cât și subconștient, să îi atragă pe ceilalți cu care pot forma relații profunde. Acest lucru se poate face pentru companie, procreare sau pentru o relație intimă. Procesul implică interacțiuni prin care oamenii găsesc și atrag potențiali parteneri și mențin o relație. Aceste acțiuni, ce presupun atragerea unuia sau mai multor parteneri și menținerea interesului sexual, pot include:
- Flirtul, utilizarea unui comportament indirect pentru a transmite un interes romantic sau sexual. Acesta poate implica indicii verbale sau non-verbal, cum ar fi comentariile sexuale, limbajul corpului, privitul insistent sau proximitatea fizică față de cineva, deși flirtul non-verbal este mai des întâlnit.[156] Flirtul este o modalitate acceptată social de a atrage pe cineva. Există diferite tipuri de flirt, iar majoritatea oamenilor au de obicei un stil propriu care îi face să se simtă cel mai confortabil. Când flirtează, oamenii pot fi politicoși, jucăuși, fizici etc. Uneori este dificil de știut dacă persoana respectivă este sau nu interesată.[157] Flirtul non-verbal le permite oamenilor să testeze interesul celuilalt fără teama unui refuz direct.[156] Stilurile de flirt variază în funcție de cultură. Culturi diferite au reguli de etichetă socială diferite. De exemplu, durata contactului vizual sau cât de aproape se stă de o persoană.[158]
- Seducția, procesul prin care o persoană atrage în mod deliberat o alta să se angajeze într-un comportament sexual.[159] Acest comportament este unul pe care persoana sedusă nu l-ar face în mod obișnuit, decât dacă este stimulată sexual. Seducția poate fi văzută atât ca un aspect pozitiv, cât și negativ. Deoarece cuvântul seduție are o etimologie latină care înseamnă „a duce în eroare” sau „a abate de la drum”, acesta poate fi privit negativ.[160]
Atracția sexuală
[modificare | modificare sursă]Atracția sexuală este atracția bazată pe dorința sexuală, în timp ce atractivitatea sexuală (cunoscută colocvial sub numele de „sex-appeal”) este calitatea de a stârni un astfel de interes în ceilalți.[161][162] Capacitatea unui individ de a atrage interesul sexual sau erotic al unei alte persoane este un factor în selecția sexuală(d) sau în alegerea partenerului(d).
Atracția sexuală se poate îndrepta către calitățile sau trăsăturile fizice(d) ori de altă natură ale unei persoane, sau către aceste calități în contextul în care ele apar. Atracția poate fi față de estetica sau mișcările unei persoane, ori față de vocea sau mirosul acesteia, pe lângă mulți alți factori. Atracția poate fi potențată de podoabele, îmbrăcămintea, parfumul, lungimea(d) și stilul părului unei persoane, precum și de orice altceva ce poate capta interesul sexual al altcuiva. De asemenea, poate fi influențată de factori individuali genetici, psihologici sau culturali, ori de alte calități mai amorfe ale persoanei. Atracția sexuală reprezintă, totodată, un răspuns la o altă persoană care depinde de o combinație între trăsăturile pe care acea persoană le posedă și criteriile celei care este atrasă.
Deși s-au făcut încercări de a stabili criterii obiective ale atractivității sexuale și de a o măsura ca pe o formă corporală de(d) capital(d) (vezi Capital erotic(d)), atractivitatea sexuală a unei persoane rămâne în mare măsură o măsură subiectivă, dependentă de interesul, percepția și orientarea sexuală a celeilalte persoane. De exemplu, o persoană gay sau lesbiană va găsi de obicei o persoană de același sex ca fiind mai atractivă decât una de sex opus. O persoană bisexuală va considera ambele sexe ca fiind atractive.[163]
În plus, există persoane asexuale, care de regulă nu experimentează atracție sexuală pentru niciunul dintre sexe, deși pot simți atracție romantică (homoromantică, biromantică sau heteroromantică). Atracția interpersonală(d) include factori precum proximitatea fizică sau psihologică(d), familiaritatea ori posesia unei preponderențe de caracteristici comune sau familiare, similitudinea(d), compatibilitatea(d), aprecierea reciprocă(d) și recompensa/consolidarea(d).[164]
Capacitatea calităților fizice și de altă natură ale unei persoane de a crea un interes sexual în ceilalți stă la baza utilizării acestora în publicitate(d), videoclipuri muzicale, pornografie, filme(d) și alte medii vizuale, precum și în modeling, munca sexuală(d) și alte ocupații.
Sexualitatea non-normativă
[modificare | modificare sursă]Deși comportamentele sexuale sunt profund personale și adesea rezervate cadrelor private sau intime, ele nu sunt ferite de presiunile normelor sociale sau de forțele conformismului cultural. Deși tabuurile, stigmatizarea și sentimentele de vinovăție sexuală(d) ce înconjoară anumite acte sexuale și explorarea liberă a sexualității unice a fiecăruia determină mulți oameni să își modifice limbajul și comportamentul pentru a se încadra în limitele a ceea ce cultura lor consideră acceptabil, sexualitatea umană nu este limitată la un singur set de norme culturale. Ca atare, sexualitatea non-normativă se referă la orice comportament sexual care nu se conformează normelor unei anumite societăți sau culturi. Aceasta include, dar nu se limitează la, parafilie, fetișism și kink(d).[165][166][167][168]
Deoarece normele sociale sunt dinamice și variază enorm de la o cultură la alta și de la o epocă la alta, conceptul de conformare a propriei sexualități la ceea ce este considerat „acceptabil” depinde în întregime de contextul în care trăiesc indivizii. Cu alte cuvinte, ceea ce este normativ sau acceptabil într-o societate poate fi considerat non-normativ sau inacceptabil în alt loc sau în altă perioadă de timp. Controlul social al comportamentelor sexuale în cadrul unei anumite culturi este impus, de regulă, printr-o combinație de stigmatizare a minorităților sexuale și a practicilor non-normative, dogmă religioasă și legislație.[165][166][167][168]
Aspecte juridice
[modificare | modificare sursă]La nivel global, legile reglementează sexualitatea umană în mai multe moduri, inclusiv prin incriminarea anumitor comportamente sexuale, acordarea intimității sau autonomiei persoanelor pentru a lua propriile decizii sexuale, protejarea indivizilor în ceea ce privește egalitatea și nediscriminarea, recunoașterea și protejarea altor drepturi individuale, precum și prin legiferarea chestiunilor legate de căsătorie și familie și crearea de legi care protejează persoanele împotriva violenței, hărțuirii și persecuției.[169]
În Statele Unite există două abordări fundamental diferite, aplicate în state diferite, în ceea ce privește modul în care legea este utilizată pentru a guverna sexualitatea unei persoane. Abordarea de tip „litera legii” (black letter) se concentrează pe studiul precedentelor juridice preexistente și încearcă să ofere un cadru clar de reguli în interiorul căruia avocații și alți specialiști pot profesa.[169] În schimb, abordarea socio-juridică se concentrează mai pe larg pe relația dintre lege și societate, oferind o viziune mai contextualizată asupra legăturii dintre schimbarea juridică și cea socială.[169]
Problemele privind sexualitatea umană și orientarea sexuală au intrat în prim-planul dreptului occidental în a doua jumătate a secolului al XX-lea, ca parte a mișcării de eliberare a homosexualilor(d), care a încurajat persoanele LGBT să „iasă din dulap” (să își asume public orientarea) și să interacționeze cu sistemul juridic, în special prin intermediul instanțelor. Prin urmare, multe probleme privind sexualitatea umană și legea se regăsesc în opiniile instanțelor judecătorești.[170]
Intimitatea sexuală
[modificare | modificare sursă]Deși problema intimității a fost utilă pentru revendicarea drepturilor sexuale, unii cercetători au criticat utilitatea acesteia, susținând că această perspectivă este prea îngustă și restrictivă. Legea este adesea lentă în a interveni în anumite forme de comportament coercitiv care pot limita controlul indivizilor asupra propriei sexualități (cum ar fi mutilarea genitală feminină, căsătoriile forțate sau lipsa accesului la servicii de sănătate reproductivă). Multe dintre aceste injustiții sunt adesea perpetuate în totalitate sau în parte de persoane private, mai degrabă decât de agenți ai statului și, ca urmare, există o dezbatere continuă cu privire la măsura în care statul are responsabilitatea de a preveni practicile dăunătoare și de a investiga astfel de practici atunci când ele se produc.[169]
Intervenția statului în ceea ce privește sexualitatea are loc, de asemenea, și este considerată acceptabilă de către unii în anumite cazuri (de exemplu, activitatea sexuală între persoane de același sex sau prostituție).[169]
Sistemele juridice din jurul prostituției sunt un subiect de dezbatere. Susținătorii incriminării argumentează că munca sexuală este o practică imorală care nu ar trebui tolerată, în timp ce susținătorii dezincriminării subliniază că incriminarea face mai mult rău decât bine. În cadrul mișcării feministe există, de asemenea, o dezbatere cu privire la faptul dacă munca sexuală este în mod inerent o obiectificare și o exploatare sau dacă lucrătorii sexuali au liberul arbitru de a vinde sexul ca pe un serviciu.[171]
Atunci când munca sexuală este incriminată, lucrătorii sexuali nu beneficiază de sprijinul forțelor de ordine când devin victime ale violenței. Într-un sondaj din 2003 realizat în rândul lucrătorilor sexuali stradali din NYC, 80% au declarat că au fost amenințați cu violența sau au suferit violențe, iar mulți au spus că poliția nu a fost de niciun ajutor. 27% au declarat că au suferit violențe chiar din partea ofițerilor de poliție.[172] Diferitele identități, cum ar fi apartenența la rasa de culoare, statutul de persoană transgender sau sărăcia, pot face ca o persoană să fie mai predispusă la profilarea criminală de către poliție. De exemplu, în New York există o lege împotriva „vagabondajului în scopul practicării prostituției”, care a fost supranumită legea „mersului pe stradă ca persoană trans” din cauza frecvenței cu care femeile transgender sunt considerate a fi lucrătoare sexuale și arestate doar pentru că merg pe stradă în spațiul public.[173]
Moralitatea sexuală religioasă
[modificare | modificare sursă]În unele religii, comportamentul sexual este privit ca fiind în primul rând spiritual. În altele, este tratat ca fiind în principal fizic. Unele religii susțin că comportamentul sexual este spiritual doar în cadrul anumitor tipuri de relații, când este folosit în scopuri specifice sau când este încorporat în ritualuri religioase. În unele religii nu există distincții între fizic și spiritual, în timp ce altele consideră sexualitatea umană ca pe o modalitate de a umple prăpastia existentă între spiritual și fizic.[174]
Mulți conservatori religioși, în special cei din religiile avraamice și din creștinism în mod special, tind să privească sexualitatea în termeni de comportament (adică homosexualitatea sau heterosexualitatea reprezintă ceea ce face cineva). Acești conservatori tind să promoveze celibatul pentru persoanele gay și pot avea, de asemenea, tendința de a crede că sexualitatea poate fi schimbată prin terapie de conversie[175] sau rugăciune pentru a deveni un ex-gay(d). Ei pot vedea, de asemenea, homosexualitatea ca pe o formă de boală mintală, ceva ce ar trebui incriminat, o abominație imorală, cauzată de parentingul ineficient, și consideră căsătoria între persoane de același sex ca fiind o amenințare la adresa societății.[176]
Pe de altă parte, majoritatea liberalilor religioși definesc etichetele legate de sexualitate în termeni de atracție sexuală și autoidentificare.[175] Ei pot, de asemenea, să considere activitatea între persoane de același sex ca fiind neutră din punct de vedere moral și la fel de acceptabilă din punct de vedere juridic ca activitatea între persoane de sex opus, fără legătură cu bolile mintale, cauzată genetic sau de mediu (dar nu ca rezultat al unui parenting greșit) și fixă. De asemenea, aceștia tind să fie mai favorabili căsătoriei între persoane de același sex.[176]
Iudaism
[modificare | modificare sursă]Conform iudaismului, sexul dintre un bărbat și o femeie în cadrul căsătoriei este sacru și ar trebui să fie savurat cu regularitate; celibatul este considerat păcătos.[17][necesită pagina][177][Notă 1]
Iudaismul ortodox consideră homosexualitatea ca fiind un act extrem de păcătos[necesită citare] și, conform Cărții Leviticului, homosexualitatea este pedepsită cu moartea.[178]
Creștinism
[modificare | modificare sursă]Creștinismul timpuriu
[modificare | modificare sursă]Dorința, inclusiv dorința sexuală și pofta, erau considerate imorale și păcătoase, potrivit unor autori.[179][180][181] Elaine Pagels(d) afirmă că, „Până la începutul secolului al cincilea, Augustin declarase deja că dorința sexuală spontană este dovada — și pedeapsa pentru — păcatul originar universal”, deși această opinie contravine părerilor „majorității predecesorilor săi creștini”.[180] Potrivit lui Jennifer Wright Knust(d), Apostolul Pavel a încadrat dorința ca pe o forță asupra căreia creștinii au dobândit controlul, în timp ce necreștinii erau „înrobiți” de ea;[179] el a mai spus, de asemenea, că trupurile creștinilor erau mădulare ale trupului lui Hristos și, prin urmare, dorința sexuală trebuie evitată.[179]
Biserica Romano-Catolică
[modificare | modificare sursă]Biserica Romano-Catolică predică că sexualitatea este „nobilă și demnă”[182] și are un scop unitiv și procreativ.[183][184] Din acest motiv, idealul activității sexuale ar trebui să aibă loc în contextul unei căsătorii între un bărbat și o femeie și să fie deschis posibilității de a da viață. Papa Francisc se exprimă în Amoris laetitia(d) împotriva „unei atitudini care ar dori să rezolve totul prin aplicarea unor reguli generale sau prin deducerea unor concluzii nejustificate din anumite considerații teologice”[185] și avertizează, de asemenea, că „nu toate discuțiile pe teme doctrinare, morale sau pastorale trebuie rezolvate prin intervenții ale magisteriului”.[186] Tot el afirmă că: „Am fost chemați să formăm conștiințe, nu să le înlocuim.”[187] Biserica are învățături autoritare cu privire la sexualitate, care se regăsesc în catehism.[188] Biserica acordă primatul conștiinței(d), în special în ceea ce privește reglarea nașterilor.[189]
Anglicanism
[modificare | modificare sursă]Biserica Anglicană predică că sexualitatea umană este un dar de la un Dumnezeu iubitor, conceput pentru a fi trăit între un bărbat și o femeie în uniunea monogamă pe viață a căsătoriei. De asemenea, consideră statutul de persoană necăsătorită și celibatul dedicat ca fiind virtuți după modelul lui Hristos. Aceasta afirmă că persoanele cu atracție pentru același sex sunt iubite de Dumnezeu și sunt primite ca membri cu drepturi depline în trupul lui Hristos, în timp ce conducerea Bisericii are o varietate de opinii în ceea ce privește exprimarea homosexuală și hirotonirea. Unele manifestări ale sexualității sunt considerate păcătoase, inclusiv „promiscuitate, prostituție, incest, pornografie, pedofilie, comportament sexual de pradă(d) și sadomasochism (toate acestea putând fi atât heterosexuale, cât și homoseuxale), adulterul, violența împotriva soțiilor și circumcizia feminină”. Biserica este preocupată de presiunile exercitate asupra tinerilor de a întreține raporturi sexuale și încurajează abstinența.[190]
Evanghelici
[modificare | modificare sursă]În chestiuni legate de sexualitate, mai multe biserici evanghelice promovează angajamentul de virginitate(d) în rândul tinerilor creștini evanghelici, care sunt invitați să se angajeze, în cadrul unei ceremonii publice, la abstinență sexuală până la căsătorie creștină.[191] Acest angajament este adesea simbolizat printr-un inel de puritate(d).[192]
În bisericile evanghelice, tinerii adulți și cuplurile necăsătorite sunt încurajați să se căsătorească de devreme pentru a trăi o sexualitate conformă cu voința lui Dumnezeu.[193]
Deși unele biserici sunt discrete pe această temă, alte biserici evanghelice vorbesc despre o sexualitate împlinită ca despre un dar de la Dumnezeu și o componentă a unei căsătorii creștine armonioase, în mesaje transmise în timpul serviciilor divine(d) sau al conferințelor.[194][195] Multe cărți și site-uri web evanghelice sunt specializate pe acest subiect.[196]
Percepțiile despre homosexualitate în bisericile evanghelice sunt variate. Ele variază de la liberale la fundamentaliste sau moderat(d) conservatoare și neutre.[197][198] Un studiu realizat în 2011 de Pew Research Center a constatat că 84% dintre liderii evanghelici chestionați considerau că homosexualitatea ar trebui descurajată.[199] În cadrul pozițiilor conservatoare fundamentaliste există activiști anti-LGBT la televizor sau la radio care susțin că homosexualitatea este cauza multor probleme sociale, cum ar fi terorismul.[200][201][202] Unele biserici au o poziție moderat conservatoare.[203] Deși nu aprobă practicile homoseuxale, ele pretind că dau dovadă de simpatie și respect pentru homosexuali.[204] Unele confesiuni evanghelice au adoptat poziții neutre, lăsând la latitudinea bisericilor locale decizia privind căsătoriile între persoane de același sex.[205][206] Există unele confesiuni evanghelice internaționale care sunt favorabile comunității gay.[207][208]
Căsătoria creștină este prezentată de unele biserici ca o protecție împotriva abaterilor sexuale și ca o etapă obligatorie pentru a obține o poziție de responsabilitate în biserică.[209] Acest concept a fost însă zdruncinat de numeroase scandaluri sexuale în care au fost implicați lideri evanghelici căsătoriți.[210][211] În cele din urmă, teologii evanghelici au reamintit că celibatul ar trebui să fie mai prețuit în Biserică astăzi, deoarece darul celibatului a fost propovăduit și trăit de Iisus Hristos și de Pavel din Tars.[212][213]
Islam
[modificare | modificare sursă]În islam, dorința sexuală este considerată a fi un impuls natural care nu ar trebui suprimat, deși conceptul de sex liber nu este acceptat; aceste impulsuri trebuie îndeplinite în mod responsabil. Căsătoria este considerată o faptă bună; ea nu împiedică evoluția spirituală. Termenul folosit pentru căsătorie în Coran este nikah.[214] Deși sexualitatea islamică este limitată prin intermediul jurisprudenței sexuale islamice(d), aceasta pune accent pe plăcerea sexuală în cadrul căsătoriei. Este acceptabil ca un bărbat să aibă mai mult de o soție(d), dar el trebuie să aibă grijă de acele soții din punct de vedere fizic, mental, emoțional, financiar și spiritual.[215] Musulmanii cred că actul sexual este un act de venerare care împlinește nevoile emoționale și fizice și că procrearea copiilor este o cale prin care oamenii pot contribui la creația lui Dumnezeu, iar islamul descurajează celibatul odată ce o persoană s-a căsătorit.
Cu toate acestea, homosexualitatea este strict interzisă în islam, iar unii savanți musulmani au sugerat că persoanele gay ar trebui condamnate la moarte.[216]
Unii au susținut că islamul are o abordare deschisă și ludică față de sex,[217] atâta timp cât acesta se desfășoară în cadrul căsătoriei, fără desfrâu, curvie și adulter.
Hinduism
[modificare | modificare sursă]Hinduismul subliniază că sexul este adecvat doar între soț și soție, caz în care satisfacerea impulsurilor sexuale prin plăcere sexuală este o datorie importantă a căsătoriei. Orice act sexual înainte de căsătorie este considerat că intervine în dezvoltarea intelectuală, în special între naștere și vârsta de 25 de ani, perioadă despre care se spune că este brahmacharya și care ar trebui evitată. Kama (plăcerile senzuale) este unul dintre cele patru purusharthas sau scopuri ale vieții (dharma, artha, kama și moksha).[218] Lucrarea hindusă Kama Sutra se ocupă parțial de actul sexual; ea nu este exclusiv o operă sexuală sau religioasă.[219][220]
Sikhism
[modificare | modificare sursă]Sikhismul consideră castitatea ca fiind importantă, deoarece sikhșii cred că scânteia divină a lui Waheguru(d) este prezentă în corpul fiecărui individ, prin urmare este important ca omul să se mențină curat și pur. Activitatea sexuală este limitată la cuplurile căsătorite, iar sexul extraconjugal este interzis. Căsătoria este văzută ca un angajament față de Waheguru și ar trebui privită ca parte a unei asocieri spirituale, mai degrabă decât doar ca un act sexual, iar monogamia este profund subliniată în sikhism. Orice alt mod de viață este descurajat, inclusiv celibatul și homosexualitatea. Cu toate acestea, în comparație cu alte religii, problema sexualității în sikhism nu este considerată una de o importanță capitală.[221]
Notă explicativă
[modificare | modificare sursă]- ↑ Chabad este o sursă evreiască tradițională și așkenază. Această pagină nu reflectă toate credințele evreiești moderne, ci descrie un set actual de opinii/unele opinii tradiționale.
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Sex and Society, Volume 2. Marshall Cavendish. . p. 384. ISBN 978-0-7614-7907-9. Accesat în .
The term human sexuality broadly refers to how people experience and express themselves as sexual beings.
- ↑ Ferrante, Joan (). Sociology: A Global Perspective. Cengage. p. 207. ISBN 978-1-285-74646-3. Accesat în .
Sexuality encompasses all the ways people experience and express themselves as sexual beings.
- 1 2 3 Greenberg, Jerrold S.; Bruess, Clint E.; Oswalt, Sara B. (). Exploring the Dimensions of Human Sexuality. Jones & Bartlett. pp. 4–10. ISBN 978-1-284-08154-1. Accesat în .
Human sexuality is a part of your total personality. It involves the interrelationship of biological, psychological, and sociocultural dimensions. ... It is the total of our physical, emotional, and spiritual responses, thoughts, and feelings.
- 1 2 3 4 Bolin, Anne; Whelehan, Patricia (). Human Sexuality: Biological, Psychological, and Cultural Perspectives. Taylor & Francis. pp. 32–42. ISBN 978-0-7890-2671-2.
- 1 2 „Sexual orientation, homosexuality and bisexuality”. American Psychological Association. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Carlson, Neil R. and C. Donald Heth. "Psychology: the Science of Behaviour." 4th Edition. Toronto: Pearson Canada Inc., 2007. 684.
- 1 2 3 Bailey, J. Michael; Vasey, Paul; Diamond, Lisa; Breedlove, S. Marc; Vilain, Eric; Epprecht, Marc (). „Sexual Orientation, Controversy, and Science”. Psychological Science in the Public Interest. 17 (2): 45–101. doi:10.1177/1529100616637616
. PMID 27113562. Arhivat din original la . Accesat în . - 1 2 LeVay, Simon (). Gay, Straight, and the Reason Why: The Science of Sexual Orientation. Oxford University Press. p. 19. ISBN 978-0-19-975296-6. Arhivat din original la . Accesat în .
- 1 2 Balthazart, Jacques (). The Biology of Homosexuality. Oxford University Press. pp. 13–14. ISBN 978-0-19-983882-0. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Sexual Strategies Theory: An Evolutionary Perspective on Human Mating Arhivat în , la Wayback Machine. by David M. Buss and David P. Schmitt
- ↑ Buss, David (). „Men's Long-Term Mating Strategies”. Evolutionary Psychology: The New Science of the Mind. Routledge. ISBN 978-0-429-59006-1. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Oliver, Mary Beth; Hyde, Janet S. (). „Gender Differences in Sexuality: A Meta-Analysis”. În Baumeister, Roy F. Social Psychology and Human Sexuality: Essential Readings. Psychology Press. pp. 29–43. ISBN 978-1-84169-019-3. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Leonard, Janet (). The Evolution of Primary Sexual Characters in Animals. Oxford University Press. p. 552. ISBN 978-0-19-532555-3.
- ↑ Ellen Ross, Rayna Rapp Sex and Society: A Research Note from Social History and Anthropology Comparative Studies in Society and History, Vol. 23, No. 1 (Jan. 1981), pp. 51–72
- 1 2 3 Rathus, Spencer A.; Nevid, Jeffrey S.; Fichner-Rathus, Lois (). Human sexuality in a world of diversity (ed. 7th). Boston: Pearson. ISBN 978-0-205-53291-9.
- ↑ Doheny, K. (2008) "10 Surprising Health Benefits of Sex," WebMD (reviewed by Chang, L., M.D.)
- 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 King, Bruce M.; Regan, Pamela C. (). Human sexuality today (ed. 8th). Boston: Pearson. ISBN 978-0-205-98800-6.
- ↑ Bolin, Anne; Whelehan, Patricia (ianuarie 1999). Perspectives on Human Sexuality. SUNY Press. ISBN 0-7914-4133-4.
- ↑ Sigelman, Carol K.; Rider, Elizabeth A. (). Life-Span Human Development. Cengage. ISBN 978-1-285-45431-3.
- ↑ Calabrò, Rocco S.; Cacciola, Alberto; Bruschetta, Daniele; Milardi, Demetrio; Quattrini, Fabrizio; Sciarrone, Francesca; la Rosa, Gianluca; Bramanti, Placido; Anastasi, Giuseppe (). „Neuroanatomy and function of human sexual behavior: A neglected or unknown issue?”. Brain and Behavior. 9 (12): e01389. doi:10.1002/brb3.1389 . PMC 6908863 . PMID 31568703.
- 1 2 Sigelman, Carol; Rider, Elizabeth (). Life-Span Human Development. Boston: Cengage. p. 452. ISBN 978-1-111-34273-9. Arhivat din original la . Accesat în .
- 1 2 Hornstein, Theresa; Schwerin, Jeri (). Biology of Women. Boston: Cengage. p. 205. ISBN 978-1-285-40102-7. Accesat în .
- ↑ Simpson, Jeffry A.; Campbell, Lorne (). The Oxford Handbook of Close Relationships (în engleză). OUP USA. ISBN 978-0-19-539869-4.
- ↑ Smith, Linda J. (). Impact of Birthing Practices on Breastfeeding. Burlington, MA: Jones & Bartlett. p. 158. ISBN 978-0-7637-6374-9. Accesat în .
- ↑ Pillay, Jaclyn; Davis, Tammy J. (), „Physiology, Lactation”, StatPearls, Treasure Island (FL), PMID 29763156, arhivat din original la , accesat în
- ↑ Hyde, Janet; DeLamater, John; Byers, Sandra (). Understanding Human Sexuality (ed. 5th Canadian). Whitby, ON: McGraw-Hill Ryerson. pp. 100, 102ff. ISBN 978-0-07-032972-0.
- ↑ Singh, Vishram Singh (). Textbook of Anatomy Abdomen and Lower Limb; Volume II, Volume 2. Elsevier. p. 55. ISBN 978-81-312-5294-9.
- 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Crooks, Robert L.; Baur, Karla; Widman, Laura (). Our Sexuality. Our Sexuality. p. 84. ISBN 978-0-357-03839-0.
- ↑ Lierse, Werner (). Applied Anatomy of the Pelvis. Springer. ISBN 978-3-642-71368-2.
- ↑ Schatten, Heide; Constantinescu, Gheorghe M. (). Comparative Reproductive Biology. John Wiley & Sons. ISBN 978-0-470-39025-2.
- ↑ Bertolotto, Michele (). Color Doppler US of the Penis. Springer. p. 157. ISBN 978-3-540-36677-5.
- ↑ Duderstadt, Karen (). Pediatric Physical Examination. Elsevier. p. 256. ISBN 978-0-323-47649-2.
- 1 2 Bubb, Jonathan (). Anatomy & Physiology for Health Professions. Cengage. p. 848. ISBN 978-0-357-46117-4.
- ↑ Sinnatamby, Chummy S. (). Last's Anatomy e-Book: Regional and Applied. Elsevier. p. 319. ISBN 978-0-7020-4839-5.
- ↑ Partin, Alan W.; Wein, Alan J.; Kavoussi, Louis R.; Peters, Craig A.; Dmochowsk, Roger R. (). Campbell Walsh Wein Urology. Elsevier. p. 2450. ISBN 978-0-323-67227-6.
- ↑ Lee, Tao; Hwang, William; Muralidhar, Vinayak; White, Jared A. (). First Aid for the Basic Sciences: Organ Systems (ed. 3rd). McGraw Hill. p. 690. ISBN 978-1-259-58704-7.
- ↑ Abrahams, Peter (). The Human Body. Amber. p. 186. ISBN 978-1-78274-287-6.
- ↑ „The Sexual Anatomy of Men”. Luckymojo.com. Accesat în .
- 1 2 3 4 „Male Reproductive System – Explore Anatomy with Detailed Pictures”. Innerbody.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Rosenthal, Martha (). Human Sexuality: From Cells to Society. Cengage. pp. 133–135. ISBN 978-0-618-75571-4.
- ↑ Hyde; DeLamater; Byers (). Understanding Human Sexuality (ed. 5th Canadian). McGraw-Hill Ryerson. p. 78. ISBN 978-0-07-032972-0.
- 1 2 3 4 5 6 7 8 „Female Reproductive System – Anatomy Pictures and Information”. Innerbody.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Human Reproductive Biology de Mark M. Jones (2012), p. 63.
- 1 2 Pastor, Z.; Chmel, R. (). „Differential diagnostics of female "sexual" fluids: a narrative review”. International Urogynecology Journal. 29 (5): 621–629. doi:10.1007/s00192-017-3527-9. PMID 29285596.
- ↑ Greenberg, J. S.; Bruess, C. E.; Conklin, S. C. (). Exploring the Dimensions of Human Sexuality. Jones & Bartlett. p. 429. ISBN 978-0-7637-4148-8. 9780763741488.
- ↑ Bullough, Vern L.; Bullough, Bonnie (). Human Sexuality: An Encyclopedia. Routledge. p. 231. ISBN 978-1-135-82509-6. Accesat în .
- ↑ Francoeur, Robert T. (). The Complete Dictionary of Sexology. Continuum. p. 180. ISBN 978-0-8264-0672-9.
- ↑ Carroll, Janell L. (). Sexuality Now: Embracing Diversity. Cengage. p. 118. ISBN 978-0-495-60274-3. Accesat în .
- ↑ „I'm a woman who cannot feel pleasurable sensations during intercourse”. Go Ask Alice!. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „I Want a Better Orgasm!”. WebMD. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Flaherty, Joseph A.; Davis, John Marcell; Janicak, Philip G. (). Psychiatry: Diagnosis & therapy. A Lange clinical manual. Appleton & Lange. p. 217. ISBN 978-0-8385-1267-8.
The amount of time of sexual arousal needed to reach orgasm is variable—and usually much longer—in women than in men; thus, only 20–30% of women attain a coital climax. b. Many women (70–80%) require manual clitoral stimulation ...
- ↑ Mah, Kenneth; Binik, Yitzchak M. (). „The nature of human orgasm: a critical review of major trends”. Clinical Psychology Review. 21 (6): 823–856. doi:10.1016/S0272-7358(00)00069-6. PMID 11497209.
Women rated clitoral stimulation as at least somewhat more important than vaginal stimulation in achieving orgasm; only about 20% indicated that they did not require additional clitoral stimulation during intercourse.
- ↑ Kammerer-Doak, Dorothy; Rogers, Rebecca G. (iunie 2008). „Female Sexual Function and Dysfunction”. Obstetrics and Gynecology Clinics of North America. 35 (2): 169–183. doi:10.1016/j.ogc.2008.03.006. PMID 18486835.
Most women report the inability to achieve orgasm with vaginal intercourse and require direct clitoral stimulation ... About 20% have coital climaxes ...
- 1 2 Lehmiller, Justin (). The Psychology of Human Sexuality (ed. 2nd). John Wiley & Sons. pp. 74–75. ISBN 978-1-119-16473-9. Accesat în .
- ↑ Buss, David (). „Men's Long-Term Mating Strategies”. Evolutionary Psychology: The New Science of the Mind (ed. 6th). Routledge. ISBN 978-0-429-59006-1.
- ↑ Havlíček, Jan; Třebický, Vít; Valentova, Jaroslava Varella; Kleisner, Karel; Akoko, Robert Mbe; Fialová, Jitka; Jash, Rosina; Kočnar, Tomáš; Pereira, Kamila Janaina; Štěrbová, Zuzana; Correa Varella, Marco Antonio; Vokurková, Jana; Vunan, Ernest; Roberts, S. Craig (). „Men's preferences for women's breast size and shape in four cultures”. Evolution and Human Behavior. 38 (2): 217–226. Bibcode:2017EHumB..38..217H. doi:10.1016/j.evolhumbehav.2016.10.002. hdl:1893/24421 .
- ↑ Dixson, Barnaby J.; Vasey, Paul L.; Sagata, Katayo; Sibanda, Nokuthaba; Linklater, Wayne L.; Dixson, Alan F. (). „Men's preferences for women's breast morphology in New Zealand, Samoa, and Papua New Guinea”. Archives of Sexual Behavior. 40 (6): 1271–1279. doi:10.1007/s10508-010-9680-6. PMID 20862533. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Marlowe, Frank W. (). „Mate preferences among Hadza hunter-gatherers” (PDF). Human Nature. 15 (4): 365–376. doi:10.1007/s12110-004-1014-8. PMID 26189412. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ↑ Komisaruk, Barry R.; Wise, Nan; Frangos, Eleni; Liu, Wen-Ching; Allen, Kachina; Brody, Stuart (). „Women's clitoris, vagina, and cervix mapped on the sensory cortex: fMRI evidence”. The Journal of Sexual Medicine. 8 (10): 2822–2830. doi:10.1111/j.1743-6109.2011.02388.x. PMC 3186818 . PMID 21797981.
- ↑ „The Sexual Anatomy of Women: Vulva and Vagina”. Luckymojo.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Hines, T. (august 2001). „The G-Spot: A modern gynecologic myth”. Am J Obstet Gynecol. 185 (2): 359–362. doi:10.1067/mob.2001.115995. PMID 11518892.
- ↑ Balon, Richard; Segraves, Robert Taylor (). Clinical Manual of Sexual Disorders. American Psychiatric Pub. p. 258. ISBN 978-1-58562-905-3. Accesat în .
- ↑ Kilchevsky, A; Vardi, Y; Lowenstein, L; Gruenwald, I (ianuarie 2012). „Is the Female G-Spot Truly a Distinct Anatomic Entity?”. The Journal of Sexual Medicine. 9 (3): 719–726. doi:10.1111/j.1743-6109.2011.02623.x. PMID 22240236. Un rezumat pe înțelesul tuturor poate fi găsit la „G-Spot Does Not Exist, 'Without A Doubt,' Say Researchers”. The Huffington Post. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Abu El-Hamd, Mohammed; Saleh, Ramadan; Majzoub, Ahmad (). „Premature ejaculation: an update on definition and pathophysiology”. Asian Journal of Andrology. 21 (5): 425–432. doi:10.4103/aja.aja_122_18 . PMC 6732885 . PMID 30860082.
- ↑ Bono, Christopher M.; Cardenas, Diana; Frost, Frederick S.; Hammond, Margaret C.; Lindblom, Laurie B.; Parkash, Inder; Stiens, Steven A.; Woolsey, Robert M. (). Spinal Cord Medicine, Second Edition: Principles and Practice (în engleză). Demos Medical Publishing. ISBN 978-1-935281-77-1.
- ↑ Intimacy, Sinclair (). „Discovery Health "Sexual Response"”. Health.howstuffworks.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Female Sexual Response Cycle”. Proplusmedical.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Koedt, Anne (). „The Myth of the Vaginal Orgasm”. Chicago Women's Liberation Union. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Female Sexual Dysfunction”. webmd.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Female Sexual Dysfunction”. webmd.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Male Sexual Problems”. Webmd.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Our Bodies, Ourselves (ed. 35th). Boston Women's Health Book Collective. . ISBN 978-0-7432-5611-7.
- ↑ Russon, John (). Bearing Witness to Epiphany: Persons, Things, and the Nature of Erotic Life. Albany: State University of New York Press. ISBN 978-1-4384-2504-7.
- ↑ „Sigmund Freud”. Encyclopædia Britannica. . Accesat în .
- ↑ Sexual Orientation and Gender Expression in Social Work Practice, editat de Deana F. Morrow și Lori Messinger (2006, ISBN: 0231501862), p. 8: „Identitatea de gen se referă la simțul personal al unui individ cu privire la identitatea sa ca fiind masculin sau feminin, sau o combinație a acestora.”
- ↑ „Sexual Orientation and Gender Identity Definitions”. Human Rights Campaign. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ V. M. Moghadam, Patriarchy and the politics of gender in modernising societies, în International Sociology, 1992: „Toate societățile au sisteme de gen.”
- 1 2 Coon, D., & Mitterer, J.O. (2007). Introduction to psychology: gateways to mind and behavior (11th ed.). Australia: Thomson/Wadsworth.
- 1 2 3 4 King, Bruce M. (). Human Sexuality Today (ed. 6th). Upper Saddle River, NJ: Vango Books. ISBN 978-0-12-864511-6.
- ↑ Schacter, Daniel L.; Gilbert, Daniel T.; Wegner, Daniel M. (). Psychology
. Worth Publishers. p. 336. ISBN 978-1-4292-3719-2. - 1 2 3 Santrock, J.W. (2008). A Topical Approach to Life-Span Development (4th ed.). New York: McGraw-Hill.
- ↑ Bretherton, Inge (). „The origins of attachment theory: John Bowlby and Mary Ainsworth” (PDF). Developmental Psychology. 28 (5): 759–775. doi:10.1037/0012-1649.28.5.759. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ↑ Quinodoz, Jean-Michel (). Reading Freud: a chronological exploration of Freud's writings. Tradus de Alcorn, David. Routledge. p. 165. ISBN 978-1-317-71050-9.
- ↑ Eastwick, Paul W. (). „What Do Short-Term and Long-Term Relationships Look Like? Building the Relationship Coordination and Strategic Timing (ReCAST) Model” (PDF). Journal Experimental Psychology: General. 147 (5): 773. doi:10.1037/xge0000428. PMID 29745714.
- ↑ „Women's liberation march from Farrugut Square to Layfette (Lafayette Park)”. Loc.gov. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Demonstration with Gay Liberation Front Banner, c. 1972”. Politics, economics and social science collections. IMAGELIBRARY/1370.
- ↑ Escoffier, Jeffrey, ed. (). Sexual Revolution. Running Press. ISBN 978-1-56025-525-3.
- ↑ „Betty Friedan, Who Ignited Cause in 'Feminine Mystique,' Dies at 85”. The New York Times. . Arhivat din original la . Accesat în .(necesită abonare)
- ↑ „Think Sex”. TheAge.com.au. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Panchaud, Christine (). „A Definition of Comprehensive Sexuality Education” (PDF). Guttmacher Institute. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ↑ Bearman, Peter (). „Promising the Future: Virginity Pledges and First Intercourse”. American Journal of Sociology. 106 (4): 859–912. doi:10.1086/320295. Arhivat din original la . Accesat în .
- 1 2 3 4 5 Stearns, Peter N. (). Sexuality in world history. London New York: Routledge. ISBN 978-0-415-77777-3. OCLC 261201397.
- ↑ UCL (). „Analysis: How did the patriarchy start – and will evolution get rid of it?”. UCL News (în engleză). Accesat în .
- 1 2 3 „Homosexuality and Mental Health”. Psychology.ucdavis.edu. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Oedipus complex”. Encyclopædia Britannica. . Accesat în .
- 1 2 Drescher, Jack (). „Out of DSM: Depathologizing Homosexuality”. Behavioral Sciences. 5 (4): 565–575. doi:10.3390/bs5040565 . ISSN 2076-328X. PMC 4695779 . PMID 26690228.
- ↑ „The myth buster”. apa.org. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Milar, Katharine S. (februarie 2011). „The myth buster”. American Psychological Association. Accesat în .
- 1 2 Erickson-Schroth, Laura (). Trans Bodies, Trans Selves: A Resource for the Transgender Community (în engleză). Oxford University Press. p. 502. ISBN 978-0-19-932536-8.
- ↑ Panter, Heather; Dwyer, Angela (). Transgender People and Criminal Justice: An Examination of Issues in Victimology, Policing, Sentencing, and Prisons (în engleză). Springer Nature. p. 101. ISBN 978-3-031-29893-6.
- ↑ Turner, William B. (). Dictionary of American History. New York, NY: Charles Scribner's Sons. pp. 328–333.
- ↑ Rojas, Maythee (). Women of Color and Feminism. Seal. ISBN 978-1-58005-272-6. Accesat în .
- ↑ von Germeten, Nicole (). „Part I: Directions in the Study of Sexuality and Colonialism – Old Empires, New Perspectives: Sexuality in the Spanish and Portuguese Americas”. În Schields, Chelsea; Herzog, Dagmar. The Routledge Companion to Sexuality and Colonialism. Routledge Companions to Gender. New York: Routledge. pp. 1–14. doi:10.4324/9780429505447. ISBN 978-0-429-50544-7.
- ↑ Stoler, Ann (). Carnal Knowledge and Imperial Power: Gender, Race, and Morality in Colonial Asia. University of California Press.
- ↑ Roscoe, Will (). Changing Ones: Third and Fourth Genders in Native North America. Palgrave Macmillan.
- ↑ Wilson, Trista (). „Changed Embraces, Changes Embraced? Renouncing the Heterosexist Majority in Favor of a Return to Traditional Two-Spirit Culture”. American Indian Law Review. 36 (1): 161–188. ISSN 0094-002X. JSTOR 41495705.
- 1 2 3 4 5 Gilley, Brian (). Becoming Two-Spirit: Gay Identity and Social Acceptance in Indian Country. University of Nebraska Press.
- ↑ Roscoe, Will (). Living the Spirit: a Gay American Indian Anthology. St. Martins Press.
- ↑ Jacobi, Jeffrey (). „Two Spirits, Two Eras, Same Sex: For a Traditionalist Perspective on Native American Tribal Same-Sex Marriage Policy”. University of Michigan Journal of Law Reform. 39 (4): 823. doi:10.36646/mjlr.39.4.two.
- ↑ Nagel, Joane (august 2000). „Ethnicity and Sexuality”. Annual Review of Sociology. 26: 107–133. doi:10.1146/annurev.soc.26.1.107. hdl:1808/91 .
- ↑ Nagel, Joane (). „Racial, Ethnic, and National Boundaries: Sexual Intersections and Symbolic Interactions”. Symbolic Interaction. 24 (2): 123–139. doi:10.1525/si.2001.24.2.123.
- ↑ Yarbrough, Marilyn; Bennet, Crystal (aprilie 2012). „Mammy Jezebel and Sistahs”. Race, Racism and the Law!. racism.org. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Cohen, Cathy J. (), „Punks, Bulldaggers, and Welfare Queens”, Black Queer Studies, Duke University Press, pp. 21–51, doi:10.1215/9780822387220-003, ISBN 978-0-8223-3629-7
- ↑ „WHO | Gender and human rights”. Who.int. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Stark, Barbara (). „The Women's Convention, Reproductive Rights, and the Reproduction of Gender”. Duke Journal of Gender Law & Policy. Duke University School of Law. 18 (261): 261–304. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Sandfort, Theo G. M.; Ehrhardt, Anke A. (iunie 2004). „Sexual Health: A Useful Public Health Paradigm or a Moral Imperative?” (PDF). Archives of Sexual Behavior. Springer. 33 (3): 181–187. doi:10.1023/b:aseb.0000026618.16408.e0. PMID 15129037. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ↑ „Sweden's international policy on Sexual and Reproductive Health and Rights” (PDF). Sweden Ministry of Foreign Affairs. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ↑ „Sexual and reproductive rights under threat worldwide | Amnesty International”. Amnesty.org. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „My Body, My Rights!”. Amnesty International. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Birth Control Pioneer”. lib.berkeley.edu. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „The Comstock Law (1873) | The Embryo Project Encyclopedia”. embryo.asu.edu. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Gordon, L. (). „The politics of population: birth control and the eugenics movement”. Radical America. 8 (4): 61–98. ISSN 0033-7617. PMID 11615086.
- ↑ „United States v. One Package of Japanese Pessaries (1936) | The Embryo Project Encyclopedia”. embryo.asu.edu. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Achievements in Public Health, 1900–1999: Family Planning”. cdc.gov. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Affordable Care Act (ACA) – HealthCare.gov Glossary”. HealthCare.gov. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „The HIV/AIDS Epidemic in the United States: The Basics”. The Henry J. Kaiser Family Foundation. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Lopez, German (). „The Reagan administration's unbelievable response to the HIV/AIDS epidemic”. Vox. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Poirier, Richard (). „AIDS and Traditions of Homophobia”. Social Research. 55 (3): 461–475. ISSN 0037-783X. JSTOR 40970515.
- 1 2 3 Geiling, Natasha. „The Confusing and At-Times Counterproductive 1980s Response to the AIDS Epidemic”. Smithsonian. Arhivat din original la . Accesat în .
- 1 2 Wright, Joe (). „Only Your Calamity: The Beginnings of Activism by and for People With AIDS”. American Journal of Public Health. 103 (10): 1788–1798. doi:10.2105/AJPH.2013.301381. ISSN 0090-0036. PMC 3780739 . PMID 23948013.
- 1 2 Roberts, Matthew W. (aprilie 1995). „Emergence of Gay Identity and Gay Social Movements in Developing Countries: The AIDS Crisis as Catalyst”. Alternatives: Global, Local, Political. 20 (2): 243–264. doi:10.1177/030437549502000205. ISSN 0304-3754.
- ↑ Robinson, Kara Mayer. „10 Surprising Health Benefits of Sex”. WebMD (în engleză). Accesat în .
- ↑ Bendas, Johanna; Hummel, Thomas; Croy, Ilona (). „Olfactory Function Relates to Sexual Experience in Adults”
. Archives of Sexual Behavior. 47 (5): 1333–1339. doi:10.1007/s10508-018-1203-x. PMID 29721723. Accesat în . - ↑ Doheny, K. (2008) "10 Surprising Health Benefits of Sex", Arhivat în , la Wayback Machine. WebMD (reviewed by Chang, L., M.D.)
- ↑ Light, K.C. et al., "More frequent partner hugs and higher oxytocin levels are linked to lower blood pressure and heart rate in premenopausal women." Biological Psychology, April 2005; vol 69: pp 5–21.
- ↑ Charnetski CJ, Brennan FX. Sexual frequency and salivary immunoglobulin A (IgA). Psychological Reports 2004 Jun;94(3 Pt 1):839–844. Data on length of relationship and sexual satisfaction were not related to the group differences.
- ↑ Michael F. Leitzmann; Edward Giovannucci. Frequency of Ejaculation and Risk of Prostate Cancer – Reply. JAMA. (2004);292:329.
- ↑ Leitzmann MF, Platz EA, Stampfer MJ, Willett WC, Giovannucci E. Ejaculation Frequency and Subsequent Risk of Prostate Cancer. JAMA. (2004);291(13):1578–1586.
- ↑ Giles, GG; Severi, G; English, DR; et al. (august 2003). „Sexual factors and prostate cancer”. BJU Int. 92 (3): 211–216. doi:10.1046/j.1464-410x.2003.04319.x . PMID 12887469.
- ↑ Lee, HJ; Macbeth, AH; Pagani, JH; Young, WS (iunie 2009). „Oxytocin: the great facilitator of life”. Prog. Neurobiol. 88 (2): 127–151. doi:10.1016/j.pneurobio.2009.04.001. PMC 2689929 . PMID 19482229.
- ↑ Riley AJ. Oxytocin and coitus. Sexual and Relationship Therapy (1988);3:29–36
- ↑ Carter CS. Oxytocin and sexual behavior. Neuroscience & Biobehavioral Reviews (1992);16(2):131–144
- ↑ „The Benefits of a Healthy Sex Life | Center for Women's Health | OHSU”. www.ohsu.edu. Accesat în .
- ↑ „Masturbation: Facts & Benefits”. Cleveland Clinic (în engleză). Accesat în .
- ↑ Blum, Jeffrey. „Can Good Sex Keep You Young?”. WebMD. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Weeks, David (). Secrets of the Superyoung. Berkley. p. 277. ISBN 978-0-425-17258-2.
- ↑ Northrup, Christiane (). Women's Bodies, Women's Wisdom: Creating Physical and Emotional Health and Healing. Bantam. p. 960. ISBN 978-0-553-80793-6.
- ↑ „Common Sexually Transmitted Diseases (STDs)”. US Department of Health & Human Services. Arhivat din original la .
- 1 2 Centers for Disease Control and Prevention. Sexually Transmitted Disease Surveillance Arhivat în , la Wayback Machine., 2008. Atlanta, GA: U.S. Department of Health and Human Services; November 2009.Fact Sheet Arhivat în , la Wayback Machine.
- ↑ „Sexually transmitted infections” (Fact sheet). World Health Organization. octombrie 2007. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Weinstock, H; et al. (). „Sexually transmitted diseases among American youth: incidence and prevalence estimates, 2000”. Perspectives on Sexual and Reproductive Health. 36 (1): 6–10. doi:10.1363/3600604 . PMID 14982671.
- ↑ „Sex Infections Found in Quarter of Teenage Girls”. The New York Times. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ CDC. Sexual and Reproductive Health of Persons Aged 10–24 Years – United States, 2002–2007. MMWR 20009; 58 (No. SS-6):1–59 Arhivat în , la Wayback Machine.
- ↑ Yarnall, KS; McBride, CM; Lyna, P; et al. (august 2003). „Factors associated with condom use among at-risk women students and nonstudents seen in managed care”. Prev Med. 37 (2): 163–170. doi:10.1016/s0091-7435(03)00109-9. PMID 12855216.
- ↑ „Art Renewal Center Museum™ Artist Information for Eugene de Blaas”. Artrenewal.org. Arhivat din original la . Accesat în .
- 1 2 Guerrero, Laura K.; Andersen, Peter A.; Afifi, Walid A. (). Close Encounters: Communication in Relationships. Sage Publications. p. 228. ISBN 978-1-4522-1710-9. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Schmidt, Megan (). „New book outlines five types of flirting styles”. University of Kansas. KU News Service. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Scoring a German: Flirting with Fräuleins, Hunting for Herren”. Der Spiegel. Spiegel.de. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Greene, Robert (). The Art of Seduction. Penguin. ISBN 978-0-14-200119-6.
- ↑ Buss, D. (1996) The Evolution of Desire: Strategies of Human Mating.
- ↑ „Sexual attraction”. TheFreeDictionary.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Sexual attraction”. Dictionary.reference.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Understanding Bisexuality”. Trevor Project. . Accesat în .
- ↑ Miller, R; Perlman, D.; Brehm, S. S. Intimate Relationships (ed. 4th). McGraw Hill.[necesită pagina]
- 1 2 Pohtinen, Johanna (). „From Secrecy to Pride; Negotiating the Kink Identity, Normativity, and Stigma”. Etnologia Fenniva. 46: 84–108. doi:10.23991/ef.v46i0.74306 .
- 1 2 Paramio, Alberto; Tejeiro, Ricardo; Romero-Moreno, Antonio; Rusillo-Molina, María; Cruces-Montes, Serafín (). „Sexual desire for non-normative sexual behaviors: differences between centennials and millennials considering sexual orientation”. Frontiers in Sociology. 9. doi:10.3389/fsoc.2024.1509111 . PMC 11694149 . PMID 39749007. Parametru necunoscut
|article-number=ignorat (ajutor) - 1 2 Gebhard, Paul Henry. „human sexual activity”. Encyclopedia Britannica. Accesat în .
- 1 2 3 4 5 Mills, Elizabeth; Haste, Polly; Wood, Stephen (). „1. Issues and Debates; How is sexuality regulated in law?”. Sexuality and Social Justice: A Toolkit. Brighton, UK: Institute of Development Studies, Sexuality, Poverty and Law Programme. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Researching Legal Issues of Sexual Orientation”. library.law.umn.edu. University of Minnesota. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Heartfield, Kate (). „Kate Heartfield: Do prostitutes sell themselves or a service?”. Times Colonist. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Thukral, Juhu (). „Revolving Door” (PDF). Sex Workers Project. Arhivat din original (PDF) la .
- ↑ North, Anna (). „Sex workers' fight for decriminalization, explained”. Vox. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Religion and Sexuality”. Interfaith Working Group. Arhivat din original la . Accesat în .
- 1 2 „Two Definitions and Six Interpretations”. religioustolerance.org. Arhivat din original la . Accesat în .
- 1 2 „Subdividing Two Extreme Belief Systems About Homosexuality into Six Discrete Viewpoints”. religioustolerance.org. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Lamm, Maurice. „Jewish Sexuality: The Intimate Component in Love and Marriage”. Chabad. Accesat în .
- ↑ „Leviticus 20 / Hebrew - English Bible / Mechon-Mamre”. mechon-mamre.org. Accesat în .
- 1 2 3 Knust, Jennifer Wright (). Abandoned to Lust: Sexual Slander and Ancient Christianity. Columbia University Press. pp. 51, 67, 78. ISBN 978-0-231-51004-2. Accesat în .
- 1 2 Pagels, Elaine (). Adam, Eve, and the Serpent: Sex and Politics in Early Christianity. Knopf Doubleday. pp. xvii–xix. ISBN 978-0-307-80735-9. Accesat în .
- ↑ Wiesner-Hanks, Merry E. (). Christianity and Sexuality in the Early Modern World: Regulating Desire, Reforming Practice. Psychology Press. p. 10. ISBN 978-0-415-14434-6.
- ↑ Conciliul Vatican II, Constituția pastorală privind Biserica în lumea contemporană, nr. 49: AAS 58 (1966), 1070
- ↑ „Humanae Vitae paragraph 12”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Unitive And procreative nature of intercourse” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ↑ „Amoris laetitia paragraph 2” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ↑ „Amoris laetitia paragraph 3” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ↑ „Amoris laetitia paragraph 37” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ↑ „Catechism of the Catholic Church: The Sixth Commandment”. vatican.va. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Humanae Vitae paragraph 10”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „Section I.10 – Human Sexuality”. anglicancommunion.org. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ DeLamater, John; Plante, Rebecca F. (). Handbook of the Sociology of Sexualities. Springer. p. 351.
- ↑ Fitzgerald, Kathleen J.; Grossman, Kandice L. (). Sociology of Sexualities. US: Sage Publications. p. 166.
- ↑ Manskar, Noah (). „Baptists encourage marrying younger”. The Tennessean. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Timothy J. Demy, Paul R. Shockley, Evangelical America: An Encyclopedia of Contemporary American Religious Culture, ABC-CLIO, US, 2017, p. 371
- ↑ Green, Emma (). „The Warrior Wives of Evangelical Christianity”. The Atlantic. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Kelsy Burke, Christians Under Covers: Evangelicals and Sexual Pleasure on the Internet, University of California Press, US, 2016, p. 31, 66
- ↑ Jeffrey S. Siker, Homosexuality and Religion: An Encyclopedia, Greenwood Publishing Group, USA, 2007, p. 112
- ↑ William Henard, Adam Greenway, Evangelicals Engaging Emergent, B&H Publishing Group, USA, 2009, p. 20
- ↑ „Global Survey of Evangelical Protestant Leaders”. Pew Research Center. . Accesat în .
- ↑ „Unii vorbitori remarcabili de televiziune și radio evanghelici conservatori fundamentaliști dau frecvent vina pe homosexualii din America pentru un sortiment de probleme sociale, inclusiv terorismul (...)” în Roger E. Olson, The Westminster Handbook to Evangelical Theology, Westminster John Knox Press, USA, 2004, p. 315
- ↑ Jeffrey S. Siker, Homosexuality and Religion: An Encyclopedia, Greenwood Publishing Group, USA, 2007, p. 114
- ↑ Ralph R. Smith, Russel R. Windes, Progay/Antigay: The Rhetorical War Over Sexuality, SAGE Publications, USA, 2000, p. 29
- ↑ David L. Balch, Muddling Thought: The Church and Sexuality / Homosexuality by Mark G. Toulouse, Homosexuality, Science, and the "Plain Sense" of Scripture , Wipf and Stock Publishers, USA, 2007, p . 28
- ↑ Stephen Hunt, Contemporary Christianity and LGBT Sexualities, Routledge, UK, 2016, p. 40-41
- ↑ Jacqueline L. Salmon, Rift Over Gay Unions Reflects Battle New to Black Churches Arhivat în , la Wayback Machine., washingtonpost.com, USA, August 19, 2007
- ↑ Dyck, Dan; Benner, Dick (). „Delegates vote to allow space for differences”. Canadian Mennonite. Arhivat din original la .
- ↑ William H. Brackney, Historical Dictionary of the Baptists, Scarecrow Press, USA, 2009, p. 603
- ↑ Thatcher, Adrian (). The Oxford Handbook of Theology, Sexuality, and Gender. Oxford University Press. p. 368.
- ↑ Erik Eckholm, In the Beginning Unmarried Pastor, Seeking a Job, Sees Bias, nytimes.com, USA, March 21, 2011
- ↑ Thomas Reese, What Catholics and Southern Baptists can learn from each other about sex abuse crisis, ncronline.org, USA, February 18, 2019
- ↑ Zachary Wagner, In Search of Non-Toxic Male Sexuality, christianitytoday.com, USA, June 12, 2023
- ↑ Steve Tracy, Sex and the Single Christian, christianitytoday.com, USA, July 7, 2000
- ↑ Pieter Valk, The Case for Vocational Singleness, christianitytoday.com, USA, November 25, 2020
- ↑ Schacht, J.; Layish, A.; Shaham, R.; Ansari, Ghaus; Otto, J. M.; Pompe, S.; Knappert, J.; Boyd, Jean (). „Nikāḥ”. În Bearman, P.; Bianquis, Th.; Bosworth, C. E.; van Donzel, E.; Heinrichs, W. P. Encyclopaedia of Islam (ed. 2nd). Brill. doi:10.1163/1573-3912_islam_COM_0863.
- ↑ Stearns, Peter (). World history in brief: major patterns of change and continuity. Penguin Academics (ed. 8th). Boston: Pearson. ISBN 978-0-205-93920-6.
- ↑ „Islam: beliefs about love and sex”. GCSE BBC Bitesize. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Janmohamed, Shelina (). „Sex: What Muslim women really want in the bedroom”. Telegraph.co.uk. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ „GCSE Bitesize: Hindu views”. BBC. Arhivat din original la . Accesat în .
- ↑ Common misconceptions about Kama Sutra. Arhivat în , la Wayback Machine. „Kama Sutra nu este nici exclusiv un manual de sex și nici, așa cum este adesea utilizat în artă, o operă sacră sau religioasă. Cu siguranță nu este un text tantric. Deschizându-se cu o discuție despre cele trei scopuri ale vieții hinduse antice — dharma, artha și kama —, scopul lui Vatsyayana este de a pune kama, sau bucuria simțurilor, în context. Astfel, dharma sau viața virtuoasă este cel mai înalt scop, artha, acumularea de bogăție este următorul, iar kama este cel mai mic dintre cele trei.” — Indra Sinha.
- ↑ Carroll, Janell (). Sexuality Now: Embracing Diversity. Cengage. p. 7. ISBN 978-0-495-60274-3.
- ↑ „Sikhism: beliefs about love and sex”. GCSE BBC Bitesize. Arhivat din original la . Accesat în .
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Durham, Meenakshi G. (). TechnoSex: technologies of the body, mediated corporealities, and the quest for the sexual self. Ann Arbor: University of Michigan Press.
- Ember, Carol R.; Escobar, Milagro; Rossen, Noah (). C. R. Ember, ed. „Sexuality”. HRAF: Explaining Human Culture (în engleză). Accesat în .
Sexual reproduction is part of the biological nature of humans, so it may be surprising how much sexuality varies cross-culturally. Indeed, societies vary considerably in the degree to which they encourage, discourage, or even appear to fear heterosexual sex at different life stages and in varying circumstances.
- Gregersen, E. (1982). Sexual Practices: The Story of Human Sexuality. New York: F. Watts.
- Lyons, Andrew P. & Harriet D., eds. Sexualities in Anthropology: a reader. Malden, MA: Wiley-Blackwell, 2011 ISBN: 1-4051-9054-X
- Richardson, Niall; Smith, Clarissa & Werndly, Angela (2013) Studying Sexualities: Theories, Representations, Cultures. London: Palgrave Macmillan
- Soble, Alan (ed.). Sex from Plato to Paglia: A Philosophical Encyclopedia, 2 volumes. Greenwood Press, 2006.
- Wood, H. Sex (). „Sex cells”. Nature Reviews Neuroscience (News report). 4 (2): 88. doi:10.1038/nrn1044 . Lay summary of primary source appearing from the University of Calgary, in Science, on prolactin release during sexual activity in mice, and its possible relationship to stroke therapy.
- en Human Sexual Response, Masters și Johnson, 1966
- en Human Sexual Inadequacy, Masters și Johnson, 1970
- ro Omul și sexualitatea, Victor Săhleanu, 1967
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de sexualitate umană la Wikimedia Commons- en "Examining the Relationship Between Media Use and Aggression, Sexuality, and Body Image", Journal of Applied Research on Children: Informing Policy for Children at Risk: Vol. 4: Iss. 1, Article 3.
- en Glossary of clinical sexology – Glossario di sessuologia clinica
- en International Encyclopedia of Sexuality full text
- en Janssen, D.F., Growing Up Sexually. Volume I. World Reference Atlas [text integral]
- en Masters, William H., Virginia E. Johnson, and Robert C. Kolodny. Crisis: Heterosexual Behavior in the Age of AIDS. New York: Grove Press, 1988. ix, 243 p. ISBN: 0-8021-1049-5
- en National Sexuality Resource Center
- en Durex Global Sex Survey 2005 at data360.org
- en POPLINE este o bază de date cu funcție de căutare a literaturii mondiale despre sănătatea reproductivă.
- en The Continuum Complete International Encyclopedia of Sexuality at the Kinsey Institute
- en MRI Video of Human Copulation
