Astatin

Astatin
Poloniu ← Astatin → Radon Iod       85 At                                                                                                                                                                                                                                           At Uus Tabelul complet • Tabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr	Astatin, At, 85
Serie chimică	?
Grupă, Perioadă, Bloc	17, 6, ?
Densitate	? kg/m³
Culoare	negru
Număr CAS	7440-68-8
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică	u
Rază atomică	pm
Rază de covalență	pm
Rază van der Waals	pm
Configurație electronică
Electroni pe nivelul de energie
Număr de oxidare
Oxid
Structură cristalină
Proprietăți fizice
Fază ordinară
Punct de topire	K
Punct de fierbere	K
Energie de fuziune	kJ/mol
Energie de evaporare	kJ/mol
Temperatură critică	K
Presiune critică	Pa
Volum molar	m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului	m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)
Capacitate termică masică	J/(kg·K)
Conductivitate electrică	S/m
Conductivitate termică	W/(m·K)
Prima energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_1}}} kJ/mol
A 2-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_2}}} kJ/mol
A 3-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
A 4-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare	{{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Astatinul (sau astatiniu ) este un element chimic radioactiv din grupul halogenilor, produs al unor reacții nucleare. Fiind obținut, până în prezent, numai în cantități foarte mici, proprietățile sale nu sunt încă bine cunoscute. Se știe că se aseamănă mai mult cu iodul. Este cel mai rar element de pe Terra. Acesta se găsește numai în scoarța terestră în cantități foarte mici (1g).

Exista numeroși izotopi de astatin:

At210: Este cel mai stabil. Trăiește 8 ore. Se dezintegrează in Po210. Nu apare in natura.

At211: Al doilea cel mai stabil. Se dezintegrează după 7 ore in Po211 si Bi207. Ca si At210, nici el nu este de găsit in natura.

At215: Efemer, având un timp de înjumătățire de 100 de microsecunde, după care se dezintegrează in Bi211. Este un izotop prezent in natura.

At216: Puțin mai stabil. Perioada sa de înjumătățire este de 300 microsecunde, după care se dezintegrează in Bi212. Exista in natura.

At217: Instabil, totuși mult mai stabil decât At215 si At216. In 32de milisecunde deja s-a dezintegrat in Bi213. Si el își face loc printre izotopii naturali.

At218: Este atât de stabil încât poți sa-i spui numele in cele 1,5 secunde de existenta ale lui. Se dezintegrează in Bi214. Apare in natura.

At219: Acest izotop deține titlul de ce l mai stabil izotop al acestui element prezent in natura. Dupa 56 de secunde se dezintegrează in Bi215 si Rn219.

At222: Este totuși un izotop semistabil al astatinului. Trăiește 54 de secunde. Nu exista in natura. A nu se confunda cu Rn222.

Astatinul este foarte folositor in medicina. Izotopul At211 este folosit in potriva cancerului. De ce At211 si nu At210 care e mai stabil? Pentru ca At210 se dezintegrează in poloniu, poloniul fiind cauza mai multor decese. Dar si At211 se dezintegrează in poloniu! Da, dar acel izotop de poloniu se dezintegrează foarte repede intr-un element inofensiv.

Daca nu ar fi fost radioactiv, astatinul ar fi avut multe, daca nu chiar toate proprietățile unui halogen (element din grupa 17). Dar chiar si așa astatinul este un element destul de electronegativ fata de multe alte elemente. Electronegativitatea, exact ca si electropozivitatea conferă oricărui atom un grad de reactivitate mai ridicat, lucru care se observă si la astatin: in laborator s-a putut sintetiza la temperatura camerei si la o presiune atmosferica egala cu cea de la suprafața planetei Pământ AuAt adică astatinură de aur si, mult mai surprinzător, PtAt adică astatinură de platina. De ce este atât de surprinzător? Fiindcă aurul este al doilea cel mai reactiv metal de pe tabelul periodic si platina cea mai nereactiva, adică doar cele mai reactive elemente si cele mai reactivi compuși pot face legături ionice.

Descoperire

În anul 1931, un grup de chimiști conduși de către F. Allison a raportat detecția unui element chimic necunoscut înaintea iodului în tabelul periodic. Inițial, numele acestuia a fost propus să fie alabamin, după statul Alabama, dar cererea lor a fost refuzată. Elementul a fost produs pentru prima dată la Universitatea din California în anul 1940 de către Dale R. Corson, Kenneth Ross MacKenzie și Emilio Segre (un fizician italian care sintetizase technețiul ulterior). Cu toate că descoperirea lor a fost raportată, aceștia nu și-au putut desfășura proiectul de cercetare din cauza Celui De-al Doilea Război Mondial și a cererilor Proiectului Manhattan, care au distras munca lor înspre fabricarea armelor atomice. Doar în anul 1947 au putut numi elementul chimic descoperit de ei astatin.

Vezi și

• Tabelul periodic al elementelor

Legături externe

• ro Astatinul pe sistemul-periodic.go.ro Arhivat în 16 septembrie 2008, la Wayback Machine.