Contract social
Teoria contractului social (în engleză social contract theory, în franceză théorie du contrat social) a fost încercarea legitimării puterii publice (forța statului) printr-o ipotetică delegare din partea indivizilor care constituie populația unui stat. Contractul social este o teorie care explică originea și natura statului pe baza unei convenții încheiate expres sau tacit între indivizii înșiși, între indivizi și suveran, între indivizi și comunitate[1]. Teoriile clasice ale contractului social sunt din secolul al XVII-lea. Principalii teoreticieni ai contractului social au fost Thomas Hobbes, John Locke și Jean-Jacques Rousseau.
Critica formulată în secolul al XIX-lea
[modificare | modificare sursă]Luigi Taparelli(en)[traduceți] a contrazis teoria contractului social, în locul căreia a propus alternativa dreptății sociale. Taparelli a preconizat împărțirea puterii și resurselor nu în numele fictivei „voințe generale” (volonté générale), ci în conformitate cu dreptatea.
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, București, 2016, articolul Contract, p. 249.
