close
Sari la conținut

Meliphagidae

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mâncătoare de miere
BERJAYA
Meliferă cu frunte galbenă (Lichenostomus melanops)
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Subclasă: Neornithes
Infraclasă: Neoaves
Ordin: Passeriformes
Suprafamilie: Sylvioidea
Familie: Zosteropidae
Vigors, 1825
Genuri

vezi text

Meliphagidae sau mâncătoarele de miere sunt o familie numeroasă și diversă de păsări de dimensiuni mici și medii. Sunt cele mai comune în Australia și Noua Guinee, dar pot fi găsite și în Noua Zeelandă, insulele Pacificului până la Samoa și Tonga, și insulele din nordul și vestul Noii Guinee, cunoscute sub numele de Wallacea. Bali, de cealaltă parte a Liniei Wallace, are o singură specie.[1][2]

BERJAYA
Meliferă cu cap galben

Meliferele pot fi nectarivore, insectivore, frugivore sau o combinație de nectarivore și insectivore.[3] Spre deosebire de colibri din America, meliferele nu au adaptări extinse pentru zborul suspendat, deși membrii mai mici ai familiei planează în stil colibri pentru a colecta nectar din când în când. În general, meliferele preferă să zboare rapid de la un loc la altul în frunzișul exterior, întinzându-se în sus sau în lateral sau atârnând cu capul în jos la nevoie.

Taxonomie și sistematică

[modificare | modificare sursă]

Genurile Cleptornis și Apalopteron, anterior clasificate în Meliphagidae, au fost recent transferate în Zosteropidae pe baza dovezilor genetice. Genul Notiomystis, anterior clasificat în Meliphagidae, a fost recent mutat în noua categorie Notiomystidae, din care este singurul membru.[4]

În 2008, un studiu care a inclus analize filogenetice moleculare ale unor exemplare de muzeu din genurile Moho și Chaetoptila, ambele genuri dispărute endemice insulelor Hawaii, a susținut că aceste cinci specii nu erau membre ale familiei Meliphagidae și, în schimb, aparțineau propriei lor familii distincte, Mohoidae.[5]

  1. Andersen, M.J.; Naikatini, A.; Moyle, R.C. (). „A molecular phylogeny of Pacific honeyeaters (Aves: Meliphagidae) reveals extensive paraphyly and an isolated Polynesian radiation”. Molecular Phylogenetics and Evolution. 71: 308–315. Bibcode:2014MolPE..71..308A. doi:10.1016/j.ympev.2013.11.014. PMID 24315868.
  2. Del Hoyo, J., Elliot, A. and Christie D. (editors). (2006). Handbook of the Birds of the World. Volume 12: Picathartes to Tits and Chickadees. Lynx Edicions. ISBN: 978-84-96553-42-2
  3. Driskell, Amy C.; Christidis, Les (). „Phylogeny and evolution of the Australo-Papuan honeyeaters (Passeriformes, Meliphagidae)” (PDF). Molecular Phylogenetics and Evolution. 31 (3): 943–960. Bibcode:2004MolPE..31..943D. doi:10.1016/j.ympev.2003.10.017. PMID 15120392. Arhivat din original (PDF) la .
  4. Driskell, A.C.; Christidis, L.; Gill, B.; Boles, W.E.; Barker, F.K.; Longmore, N.W. (). „A new endemic family of New Zealand passerine birds: adding heat to a biodiversity hotspot”. Australian Journal of Zoology. 55 (2): 1–6. doi:10.1071/zo07007.
  5. Fleischer, R. C.; James, H. F.; Olson, S. L. (). „Convergent Evolution of Hawaiian and Australo-Pacific Honeyeaters from Distant Songbird Ancestors”. Current Biology. 18 (24): 1927–1931. Bibcode:2008CBio...18.1927F. doi:10.1016/j.cub.2008.10.051Accesibil gratuit. PMID 19084408.
  6. Sibley, C.G. & Monroe, B.L. Jr. (1990). Distribution and Taxonomy of Birds of the World. New Haven: Yale University Press. ISBN: 0-300-04969-2 (anglicky)

Legături externe

[modificare | modificare sursă]