close
Sari la conținut

Mariana Marin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mariana Marin
Date personale
Născută1956
București, România[1] Modificați la Wikidata
Decedată2003
CetățenieBERJAYA România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoetă, scriitoare
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
StudiiFacultatea de Litere a Universității din București
Activitatea literară
Mișcare/curent literarPostmodernism

Mariana Marin (n. 10 februarie 1956, București – d. 31 martie 2003[2]) a fost o poetă din România din „generația literară '80” (Generația în blugi).

Scurtă biografie

[modificare | modificare sursă]

S-a născut în București fiind fiica lui Anghel Marin, tehnician, și a Ioanei (născută Iscru). În perioada 1971-1975 a urmat cursurile Liceului „I. Neculce” din capitală și ulterior Facultatea de Litere (secția română-engleză) a Universității din București pe care a absolvit-o în 1980.[3] Este considerată a face parte din "generația 80". în perioada studenției, a fost un membru activ al Cenaclului de Luni, condus de criticul literar și profesorul Nicolae Manolescu și a publicat în volumul colectiv, editat de acesta, Cinci (1982).[4]

Criticul Nicolae Manolescu, afirmă[5]: Versurile ei sunt croite din materialul liricii tragice a marilor doamne ale poeziei moderne, printre care își găsește locul nefericita iubită a lui Eminescu, evocată, laolaltă cu urmașele ei din secolul XX, într-o splendidă Elegie : „Mutilarea artistului în tinerețe la minus 15 grade./ Nici cazul Sylviei Plath nu e posibil/ nici frânghia Veronicăi Micle nu are săpun./ Din când în când amintirea stinsă a Țvetaevei/ tăcerea în care se îneacă Ahmatova/ și mizeria, sărăcia acelui Ierusalim/ din care Else ma cheamă.”

După absolvirea facultății a lucrat ca profesor la Borcea, Drajna și Gruiu, jud. Călărași (1980-1983), profesor suplinitor la București, apoi bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară din același oraș (1986-1988). În 1976 a debutat cu versuri în revista Convingeri comuniste și editorial, în 1981, cu volumul Un război de o sută de ani.[3] După anul 1989 aceasta beneficiază de o bursă la Paris, urmând apoi să lucreze la Muzeul Literaturii Române din București.[6]

Poeziile ei sunt traduse în limba franceză și e prezentă în reviste și antologii din Marea Britanie, Germania, SUA, Suedia, Ungaria și Polonia.

Contribuții literare

[modificare | modificare sursă]

A colaborat la revistele Echinox, Dialog, Amfiteatru, România literară,Vatra,Transilvania,Viața Românească, Contrapunct, Adevărul literar și artistic, Euphorion.[7]

Volume de versuri publicate

[modificare | modificare sursă]
  • Un război de o sută de ani, Editura Albatros, 1981; Editura AXA, Botoșani, 2001;
  • Cinci (alături de Alexandru Mușina, Romulus Bucur, Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter), cu ilustrații de Tudor Jebeleanu; Editura Litera, 1982;
  • Aripa secretă, Editura Cartea Românească, 1986;
  • Atelierele (1980-1984), Editura Cartea Românească, 1990;
  • Ia-ți boarfele și mișcă, interviu realizat cu Oana Orlea, Editura Cartea Românească, 1992;
  • Mutilarea artistului la tinerețe, Editura Muzeul Literaturii Române, 1999;
  • Zestrea de aur (antologie), Editura Muzeului Literaturii Române; prefață de C. Rogozanu, 2002

Cărți traduse în franceză

[modificare | modificare sursă]
  • "Au Carrefour des grandes routes commerciales" ediție bilingvă, EST-Samuel Tastet Editeur, traducere din limba română de Sébastien Reichmann, 1989
  • "Les Ateliers", ediție bilingvă, EST-Samuel Tastet Editeur, traducere din limba română de Alain Paruit, 1992.
  • Premiul Uniunii Scriitorilor (debut-1981, 1999);
  • Premiul de poezie al orașului Slobozia, 1991;
  • Premiul ASPRO (1999) pentru Mutilarea artistului la tinerețe;[8]
  • Premiul special "Virgil Mazilescu" (2001).[9]
  1. Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
  2. In memoriam Mariana Marin Arhivat în , la Wayback Machine., România literară - anul 2003, numărul 14, accesat la 20 ianuarie 2014
  3. 1 2 Sasu, Aurel (). Dicționarul biografic al literaturii române. 2: M-Z. Pitești: Paralela 45. p. 50.
  4. „Cărți de Mariana Marin | CARTIER”. Editura CARTIER: Carti online. Accesat în .
  5. Nicolae Manolescu, Istoria literaturii române pe înțelesul celor care citesc, p. 312
  6. Dicționarul General al Literaturii Române. Univers Enciclopedic. p. 238.
  7. Dicționarul General al Literaturii Române. Univers Enciclopedic. p. 238.
  8. „Cărți de Mariana Marin | CARTIER”. Editura CARTIER: Carti online. Accesat în .
  9. „Remember Mariana Marin”. Accesat în .

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Interviuri