close
Sari la conținut

Georges Bernanos

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Georges Bernanos
BERJAYA
Date personale
Nume la naștereLouis-Émile-Clément-Georges Bernanos Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Paris, Seine, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (60 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Neuilly-sur-Seine, Seine, Franța[5] Modificați la Wikidata
Înmormântatcimetière de Pellevoisin[*][[cimetière de Pellevoisin (cemetery located in Indre, in France)|]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer de ficat[*]) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuJehanne Bernanos[*][[Jehanne Bernanos (wife of Georges Bernanos)|]] Modificați la Wikidata
CopiiMichel Bernanos[*]
Yves Bernanos[*]
Jean-Loup Bernanos[*] Modificați la Wikidata
CetățenieBERJAYA Franța Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
romancier[*]
eseist
jurnalist
libretist[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[1][6] Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
Specie literarăeseu  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeLa Joie[*][[La Joie |]]
Nouvelle histoire de Mouchette[*][[Nouvelle histoire de Mouchette |]]
Journal d'un curé de campagne[*][[Journal d'un curé de campagne |]]  Modificați la Wikidata
Note
Premiiprix Femina[*][[prix Femina (French literary prize)|]]
Marele premiu pentru roman al Academiei Franceze[7]
grand prix des Meilleurs romans du demi-siècle[*][[grand prix des Meilleurs romans du demi-siècle (literary prize)|]][8]  Modificați la Wikidata
Semnătură
BERJAYA
Prezență online

Georges Bernanos (n. , Paris, Seine, Franța – d. , Neuilly-sur-Seine, Seine, Franța) a fost un romancier, eseist și dramaturg francez.

Între 1898 și 1904 studiază la mai multe școli catolice; din 1906 și până în 1913 este student la Sorbona, unde obține licențe în litere și drept. Din 1908 este militant activ al monarhiștilor, iar între 1913 și1914 conduce, la Rouen, revista săptămânală regalistă L'Avant-Garde de Normandie.

În mai 1917 se căsătorește cu Jeanne Talbert d'Arc, căsătorie din care vor rezulta șase copii.

Debutul literar se produce în 1922, cu nuvela Madame Dargent , apărută în Revue de Deux Mondes iar primul său roman Sous le Soleil de Satan apărut în martie 1926 la editura Plon este un mare succes.

Rămas infirm în urma unui grav accident de motocicletă (1933), cu o familie numeroasă și o situație materială tot mai precară, își va intensifica activitatea publicistică.În 1936 publică romanul Journal d'un curé de campagne (Jurnalul unui preot de țară), distins cu Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze, care îl impune definitiv printre marii scriitori francezi.[9]


Scrierile sale, de orientare catolică și antifascistă, se caracterizează prin forță dramatică și profunzime psihologică:

  • 1926: Sub soarele lui Satan ("Sous le soleil de Satan"); trad. rom. de Dorin Ștefănescu (Ed. Tracus Arte, 2018);
  • 1927: L'Imposture;
  • 1928: Bucuria ("La Joie");
  • 1935: O crimă ("Un crime");
  • 1936: Jurnalul unui preot de țară ("Journal d'un curé de campagne");
  • 1938: Marile cimitire sub lună ("Les Grands Cimetières sous la Lune");
  • 1942: Scrisori către englezi ("Lettres aux Anglais");
  • 1943: Domnul Ouine ("Monsieur Ouine");
  • 1947: Franța contra roboților ("La France contre les robots");
  • 1948: Le Chemin de la Croix des Ậmes;
  • 1949: Dialogurile carmelitelor ("Dialogues des carmélites"). Această scriere constituie libretul operei Dialogues des carmélites de Francis Poulenc.
  1. 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „Georges Bernanos” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  2. 1 2 Andrew Bell. „Georges Bernanos” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
  3. 1 2 „Georges Bernanos” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
  4. 1 2 „Georges Bernanos” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056. Accesat în .
  5. „Archivio Storico Ricordi”. Wikidata Q3621644. Accesat în .
  6. „Georges Bernanos”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
  7. https://www.babelio.com/prix/27/Academie-Francaise. Accesat în . Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. Jérôme Fenoglio; Marie-Pierre Lannelongue, ed. (). „Georges Bernanos” (în franceză). Paris: Le Monde. ISSN 0395-2037. OCLC 1758539. Wikidata Q12461.
  9. Dicţionar de scriitori francezi. Polirom. . p. 193.
  • Danțiș, Gabriela - Scriitori străini, Editura Științifică și Enciclopedică București, 1981
  • Dorin Ștefănescu, A treia dimensiune. Scene din lumea lui Bernanos, Ed. Tracus Arte, București, 2019

Legături externe

[modificare | modificare sursă]