Flashmob
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Flashmob (pronunțat /flæʃ mɒb/, din engleză flash mob, unde flash = „clipă”, „fulgerător”, iar mob = „mulțime”) este o adunare de scurtă durată într-un loc public, în cadrul căreia participanții desfășoară o acțiune neobișnuită pentru câteva minute, după care se dispersează rapid. Conceptul a fost anticipat în literatură în secolul al XX-lea și a fost pus în practică începând cu anul 2003. Organizarea acestor acțiuni a fost facilitată de răspândirea Internetului, a e-mailului și a mesageriei instant, care reprezintă principalele mijloace de coordonare.
Un flashmob este, de regulă, conceput ca o intervenție artistică sau ludică destinată spectatorilor ocazionali, menită să stârnească surpriză, curiozitate și interes. În forma sa clasică, ideologia flashmobului promovează neutralitatea față de religie, politică și interese economice, ceea ce implică faptul că acțiunea nu este organizată în scop comercial sau propagandistic.
Flashmobul poate lua și forma unei acțiuni coregrafice spontane, în care una sau mai multe persoane încep să danseze într-un spațiu public, iar ulterior li se alătură alte persoane. Durata unei astfel de acțiuni poate varia de la câteva minute până la o oră sau mai mult, în funcție de scenariu.
Reguli
[modificare | modificare sursă]Orice „spectacol” de tip flashmob are, în mod tradițional, un set de reguli informale, dintre care cele mai frecvent menționate sunt:[necesită citare]
- Acțiunea trebuie să pară spontană și să se desfășoare simultan; participanții nu trebuie să atragă atenția înainte de începerea acesteia.
- Trebuie creată impresia că participanții nu se cunosc între ei și nu se pregătesc vizibil pentru o acțiune neobișnuită.
- Acțiunile se desfășoară conform unui scenariu prestabilit.
- Acțiunea nu trebuie să provoace reacții agresive sau periculoase din partea spectatorilor.
- Nu trebuie încălcate legile și nu trebuie promovate mesaje politice sau ideologice.
- După finalizare, participanții se dispersează rapid, fără a indica faptul că a avut loc o acțiune organizată.
- Flashmobul nu trebuie să lase urme materiale în spațiul public.
- Participanții trebuie să execute acțiunile cu seriozitate, pentru a menține efectul asupra publicului.
Pentru a evita conflictele cu autoritățile sau personalul de securitate, se recomandă:
- deținerea unui act de identitate;
- respectarea legislației locale privind adunările publice.
Detaliile regulilor pot varia în funcție de scenariu și de contextul local.
Scenariu
[modificare | modificare sursă]Scenariul unui flashmob este, de obicei, conceput astfel încât să fie surprinzător, aparent absurd sau misterios, dar fără a încălca normele legale și morale. Ideea principală este realizarea unei acțiuni neobișnuite într-un mod natural, ca și cum ar face parte dintr-o situație obișnuită. În acest fel, spectatorii ocazionali percep scena ca fiind ambiguă și încearcă să îi găsească un sens, experimentând curiozitate, nedumerire sau interes.
Exemple de scenarii
[modificare | modificare sursă]Freeze
Într-un loc și la un moment stabilit, participanții „îngheață” simultan, ca și cum timpul s-ar fi oprit. Ei rămân nemișcați câteva minute, după care pleacă brusc în direcții diferite.
Battery low
Într-un loc și la un moment stabilit, participanții încetinesc treptat mișcările, imitând roboți care rămân fără energie. După câteva secunde de mișcări lente, fiecare se oprește complet, ca și cum s-ar „descărca”. După câteva minute, acțiunea se încheie, iar participanții părăsesc locul în mod discret.
Acest tip de scenariu permite variații creative: unii participanți se pot opri brusc, alții lent, unii în mers, iar alții în poziții statice, pentru a crea impresia epuizării energiei.
Scopul
[modificare | modificare sursă]Participanții la acțiuni de tip flashmob nu oferă și nu primesc, de regulă, bani pentru participare, aceasta fiind o activitate voluntară. Motivațiile pot varia de la un participant la altul, iar printre scopurile frecvente se numără:
- divertismentul;
- dorința de a ieși din tiparele comportamentale obișnuite;
- impresionarea publicului;
- testarea capacității de a acționa spontan în spații publice;
- căutarea unor experiențe noi;
- sentimentul de apartenență la o acțiune colectivă;
- trăirea unor emoții neobișnuite;
- socializarea și cunoașterea de persoane noi.
Participanții pot fi, în viața cotidiană, persoane cu ocupații diverse și stiluri de viață convenționale. Unii psihologi consideră că participarea la astfel de acțiuni reprezintă o modalitate de evadare din rutina cotidiană și de experimentare a unor situații neobișnuite.
Istoria
[modificare | modificare sursă]Primul flashmob planificat urma să aibă loc pe 3 iunie 2003 în New York, însă a fost anulat deoarece poliția fusese alertată în prealabil. A doua încercare, realizată la 17 iunie 2003, a avut succes. Organizatorii au evitat problemele logistice prin transmiterea instrucțiunilor finale participanților chiar înainte de începerea acțiunii.
Aproximativ 200 de persoane s-au adunat într-un magazin de covoare și au cerut în mod colectiv „covorul dragostei”, după care s-au dispersat rapid. În scurt timp, acțiuni similare au fost organizate în Statele Unite și în Europa.
În perioada 2003–2005, fenomenul flashmob a cunoscut o răspândire rapidă la nivel global. În multe țări au apărut site-uri și bloguri dedicate organizării acestor acțiuni, la care participau uneori sute sau chiar mii de persoane.
Terminologia
[modificare | modificare sursă]Inițial nu exista o terminologie clară sau o clasificare standard a acțiunilor de tip flashmob, iar procesul de definire a conceptelor continuă și în prezent. Deoarece fenomenul s-a dezvoltat inițial în SUA, numeroși termeni sunt utilizați în forma lor originală din limba engleză, precum mobplace sau afterparty.
Termenul „flashmob” este folosit, de regulă, fără adaptări fonetice sau gramaticale, deși pot apărea și variante grafice precum „flash mob” sau „flash-mob”.
Organizarea
[modificare | modificare sursă]Flashmoburile sunt organizate, de regulă, prin intermediul internetului și al rețelelor sociale. În multe țări există comunități dedicate, care coordonează scenariile și locurile de desfășurare pentru a evita neînțelegerile și conflictele.
Locul, timpul și tipul acțiunii pot fi stabilite de organizatori sau prin votul membrilor comunității. Acțiunile au loc, de obicei, în spații publice, iar instrucțiunile pot fi publicate online sau comunicate participanților chiar înainte de începerea evenimentului.
