Bas eletric

Il bas eletric (clamât ancje dome bas) al è un strument musicâl a cuardis (un cordofon) eletronic, dotât di un manic cun tascj (inte plui part dai câs) e di un cuarp di len sut, dulà che la vibrazion des cuardis e ven trasformade in segnâi eletrics par mieç di rilevadôrs electromagnetics (i pickups), par po jessi mandade a un amplificadôr.

Nassût inte prime metât dal secul XX par rimplaçâ il contrabas tradizionâl, il bas eletric al à canbiât par simpri la sezion ritmiche de musiche moderni. Al è un dai struments pilastris dal rock and roll, de musiche rock, dal blues, dal rhythm and blues, dal soul, dal funk, dal jazz e dal pop.
Come che al funzione
[cambie | modifiche il codiç]Il bas eletric al è, par struture, une fusion tra la ghitare eletriche e il contrabas. I elements clâfs de sô struturazion a son:

- Lis cuardis: di norme a son quatri, intonadis in mi, la, re, sol (la stesse intonazion dal contrabas, une otave plui bas rispiet aes cuatris cuardis plui gravis de ghitare). A esistin ancje modei a cinc o sîs cuardis par slargjâ la estension des gnovis notis.
- La tastiere: a diference dal contrabas che al è lîs (fretless), il bas eletric al à par solit baretis di metâl clamadis tascj (frets). Chescj tascj a judin il musicist a cjatâ la note precise in mût facil (par chest, il prin bas di Leo Fender al è stât clamât "Precision"). A esistin in mût dople modei sence tascj (fretless bass), che a àn un sôn plui dolç, cjalt e miorât, une vore dongje a chel dal contrabas.
- I pickups: magnetis collocâts sot des cuardis che a capissin la sô vibrazion de cuarde di metâl e la trasformin in dople tension eletriche.
Storie
[cambie | modifiche il codiç]Lis origjins
[cambie | modifiche il codiç]
L'esigjence di un bas eletric e nâs ator dai agns '30, cuandis i contrabassiscj des clapis di jazz e swing no podevin fâsi scoltâ in mût suficent parsore dai struments a vint e de batarie. Cundiplui, il contrabas al jere un imprest une vore grant e dificulltôs di puartâ a tôr.
Il prin tentatîf di bas eletric al è stât inventât di Paul Tutmarc tal 1936, cul non di Audiovox Model 736 Bass Fiddle, ma al à vût un piçul sucês de dote.
La rivoluzion di Leo Fender (1951)
[cambie | modifiche il codiç]La vere rivoluzion e rivâ tal 1951, cuandis Leo Fender al à inventât e colât sul marcjât il Fender Precision Bass (o P-Bass). Chest strument al à cambiât in mût complet la storie de musiche: al jere piçul, facil di transpuartâ, dotât di tascj par sonâ in mût "precis" (par chest il so non) e dotât di un pickup magnetic potent.
Tal 1960, Fender al à presentât un altri model storic, il Fender Jazz Bass (o J-Bass), dotât di doi pickups a bobine singule che a davan un sôn plui net e svelt, adât soredut pai aspiets solistics.
Tecnichis di esecuzion
[cambie | modifiche il codiç]Il bas al ven sonât in dople maniere:
Pizzicato (col colp di dêts): la tecniche plui classic, dulà che si dople dits (indiç e medi) par sgarfâ lis cuardis.
Cul pletri (colp di plettro): doprât soredut tal rock e tal punk, par dâ al sôn un atac plui fuart, tust e metalic.
Slapping (o slap): une tecniche nassûte tal funk (inventâde par solit di Larry Graham) dulà che il poleç al "scassa" la cuarde e l'indiç la "strepe" (pop), creant un sôn une vore ritmic e percussîf.
Tapping: doprât spes dai bassiscj virtuosis, dulà che si picje la cuarde dretis su la tastiere cul dople dits di ducj e dôs lis mans.
I modei plui famôs
[cambie | modifiche il codiç]- Fender Precision Bass: il prin e il plui imitât, doprât di Steve Harris (Iron Maiden), Roger Waters (Pink Floyd) e James Jamerson (Motown).
- Fender Jazz Bass: famôs par la sô versabilitât, sonât di Jaco Pastorius, Marcus Miller e Geddy Lee (Rush).
- Rickenbacker 4001: caraterizât di un sôn agresîf e de un design inimitabil, sonât di Lemmy Kilmister (Motorhead) e Paul McCartney (The Beatles).
- Music Man StingRay: famôs pal so pickup humbucker e sôn potent, doprât di Flea (Red Hot Chili Peppers).
