Wacho
| Wacho | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | secolul al V-lea d.Hr.  |
| Decedat | 540 d.Hr.[1] |
| Părinți | Zucchilon (?)[*][2] Tochter von Ostrogoths[*][2] |
| Căsătorit cu | Radegunda[*][3] Austrigusa[*][3] Silinga[*][3] |
| Copii | Waldrada[*][4][2] Wisigard[*][5][2] Waltari al longobarzilor[2] |
| Ocupație | politician |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | rege al lombarzilor (–) |
| Familie nobiliară | Dinastia Lethingilor |
Modifică date / text  | |
Wacho (sau Waccho; probabil Waldchis), (n. secolul al V-lea d.Hr. – d. 540 d.Hr.) a fost rege al longobarzilor anterior pătrunderii longobarzilor în Italia, începând de la o dată necunoscută (probabil din jur de 510) până la moarte.
Tatăl lui Wacho s-a numit Unichis, iar Wacho a uzurpat tronul longobard ca urmare a asasinării unchiului său, regele Tato. Ildchis, fiul lui Tato (și ocupantul legitim al tronului) s-a luptat cu Wacho, însă a fost nevoit să caute refugiu în rândul gepizilor, murind printre aceștia.[6] În ceea cel îl privește, se mai știe despre Wacho că ar fi întreținut relații bune cu francii.
Wacho a fost căsătorit în trei rânduri. Prima sa căsătorie a fost cu Radegunda, fiica regelui Bisinus al thuringienilor. A doua soție a sa a fost Austrigusa, din neamul gepizilor și din al cărei nume se poate presupune o origine pe linie maternă din neamul ostrogoților. Cu Austrigusa, Wacho a avut două fiice: Wisigarda (căsătorită ulterior cu regele franc Theudebert I al Austriasiei) și Waldrad (căsătorită succesiv cu francii Theudebald de Austrasia, Chlothar I și cu Garibald I de Bavaria). A treia soție a regelui Wacho s-a numit Silinga, din neamul herulilor, care i-a dat singurul său urmaș pe linie masculină, Waltari, care i-a și succedat.
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „Wacho”. The Peerage[*].
- 1 2 3 4 5 Darryl Roger Lundy. „Wacho” (în engleză). The Peerage[*]. Wikidata Q21401824.
- 1 2 3 „Wacho”. The Peerage[*]. Accesat în .
- ↑ Christian Settipani (). La Préhistoire des Capétiens: Première partie : Mérovingiens, Carolingiens et Robertiens (în franceză). Villeneuve d'Ascq. pp. 65 et 71. ISBN 2-9501509-3-4. LCCN 2005384301. OCLC 29856008. OL 12658152M. Wikidata Q13422577.
- ↑ Christian Settipani (). La Préhistoire des Capétiens: Première partie : Mérovingiens, Carolingiens et Robertiens (în franceză). Villeneuve d'Ascq. pp. 63–64. ISBN 2-9501509-3-4. LCCN 2005384301. OCLC 29856008. OL 12658152M. Wikidata Q13422577.
- ↑ Origo Gentis Langobardorum
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Paul Diaconul, Historia Langobardorum (ed. Lorenzo Valla), Milano, Milano, 1992
- Origo gentis Langobardorum (ed. G. Waitz), în Monumenta Germaniae Historica, SS.
- Jörg Jarnut, Storia dei Longobardi, Torino, Einaudi, 2002. ISBN 88-464-4085-4
- Sergio Rovagnati, I Longobardi, Milano, Xenia, 2003.
| Predecesor: Tato |
Rege al longobarzilor 510 - 539 |
Succesor: Waltari |
